Joi, 16 ianuarie, la 22.53, un redactor al siteului, Crişan Andreescu, a postat un articol care susţinea că România a fost sacţionată luni de Parlamentul European din cauza măsurilor violente pe care le-a luat contra protestatarilor.

Alexa Ionescu – Alexa Blog – a încercat să verifice ştirea şi a constatat că e o minciună:

Securistul SRS inventeaza stiri de la PE

Intre timp, ştirea a dispărut de pe site, Alexa Ionescu avea însă captura:

Haios este că Ponta fusese, într-adevăr, luni în Parlamentul European pentru a-i convinge pe europarlamentari să sancţioneze România la pachet cu Ungaria, dar dezbaterea subiectului avea loc abia miercuri. Mai rău decât atât, şi diversiunea lui Ponta a eşuat, iar Parlamentul European n-a mai condamnat pe nimeni, nici măcar Ungaria.

Aşadar, nu numai că ştirea pregătită pentru diversiunea lui Ponta la Parlamentul European a fost dată cu două zile mai devreme de de site-ul lui SRS, dar chiar şi-aşa, “anticipată”, s-a dovedit a fi falsă, fiind infirmată de evoluţia evenimentelor.

Reiau mai jos observatie excelenta semnata bugsy pe forumul Hotnews.ro :

Base s-a intalnit in 24 ore cu: Obama, Biden, H.Clinton, Panneta adica President, Vice President, Secretar de Stat , Sef CIA.

Chip+Dale / Lolek+Bolek / adk Ponta+Crin se vor intalni in seara asta cu: Andreea Cretulescu/ Mugur Ciuvica, (poate) Ciutacu, Striblea, Monica Tatoiu, un actor ratat + alti loseri abonati la RTV si A 1,2….

Dezvăluirea a patru depeşe ale ambasadei de către Adevărul, care tradusese “lame duck” cu “guvernul penibil” (Mark Gitenstein, ambasadorul SUA, despre împrumutul FMI: Guvernul penibil al României se va milogi din nou!) i-a prilejuit unui Soviani o criză de isterie în studiourile lui Vântu (sau Ghiţă): găsise, credea el, în sfârşit dovada că Boc ar fi ştiut de criză, dar ar fi acţionat populist etc. La o citire mai atentă a celor patru cablograme, veţi vedea însă că primele două, cele care expun într-adevăr iresponsabilitatea guvernului, nu se referă la guvernul Boc, ci la guvernul Tăriceanu, precizare pe care cei de la Adevărul nu o fac.

Prima telegramă e limpede că-i din 2007, după europarlamentare, când s-a înfiinţat PDLŞ

Dezbaterea parlamentară privind bugetul a fost pe alocuri incisivă, parlamentari ai opoziţiei din noul-înfiinţat PDL argumentând că bugetul de stat este nerealist şi nesustenabil. Cu toate acestea, legea bugetului de stat a trecut cu un confortabil vot de 249 pentru-93 împotrivă; votul asupra pachetului de buget de anul trecut a fost mult mai strict.

A doua telegramă se referă evident, la bugetul propus de guvernul Tăriceanu pe 2008:

Legea Guvernului României privind bugetul pe 2008, plină de tot felul de bunătăţi populiste, a fost clar elaborată cu portofelele alegătorilor în minte – nicio surpriză, având în vedere alegerile succesive din următoarele 24 de luni. Nu se poate spune că bugetul reflectă doar noile realităţi din România: o economie în curs de dezvoltare bazată pe o creştere rapidă, care îşi permite recompensarea cetăţenilor într-un mod mai generos.

Pericolul este, desigur, că estimările Guvernului privind veniturile care să susţină toate aceste noi cheltuieli arată foarte, unii ar spune chiar, extrem, de optimist. Şi la o inflaţie ajunsă cu mult peste ţintele Băncii Centrale, condusă de creşterea continuă a preţurilor la produsele alimentare şi combustibil, mulţi români (în special pensionarii cu venit fix) vor crede că, chiar şi cu un ajutor bănesc mai mare şi alte pomeni nu pot ajunge foarte departe.

Abia a treia cablogramă se referă la guvernul Boc1, PDL-PSD, sugerând că a fost iresponsabilă decizia de creştere a pensiilor luată de guvernul Tăriceanu, dar subliniind şi ezitările din primele luni ale guvernului PDL-PSD.

Laitmotivul vizitei echipei de monitorizare a FMI a fost oportunităţile ratate, un punct la care şeful delegaţiei, Jeffrey Franks, a făcut aluzie la în termeni politicoşi, dar inconfundabili, în conferinţa de presă de încheiere. Acestea includ ieşirea de sub control a cheltuielilor din sectorul public, chiar în timp ce veniturile fiscale au rămas ridicate, în perioada boom-ului economic anterior din România.

Drept urmare, nu există niciun amortizor pentru durerea provocată de prăbuşirea economică şi  reducerea personalului şi a altor reduceri necesare în cazul în care Guvernul României are de gând să rămână pe linia de plutire. În loc să direcţioneze taxele fiscale către investiţiile de capital, oportunitatea politică, planificarea precară şi inerţia birocratică duc mai degrabă la sume mai mari de bani destinate consumului curent. În loc să reformeze sistemului de pensii, pensiile au fost ridicate.

Companiile de stat, aflate pe pierdere, nu au fost restructurate şi vândute în timpul boom-ului economic, îngreunând situaţia Guvernului României, cu un sector de stat mult prea mare şi cheltuieli structurale pe care nu şi le poate permite. În fine, cel mai mare păcat, a fost eşecul de a accesa şi cheltui fondurile structurale ale UE.

Abia acum, în mijlocul unei crize, Guvernul României lucrează serios la obţinerea de fonduri pre şi post-aderare. Dacă guvernele anterioare (şi actualul Guvern) nu ar fi ezitat în ultimii ani, economia românească ar fi primit acum un imbold mare datorită afluxului de fonduri europene, şi nu s-ar fi găsit într-o criză serioasă.

În fine, abia ultima cablogramă se referă la guvernul Boc2. Este limpede că e scrisă după părăsirea guvernării de către PSD, înainte de prezidenţiale. Nu e o critică a deciziilor “guvernului penibil” care s-ar “milogi”, aceşti termeni se găsesc doar în titlurile din Adevărul sau de la Antena3. Gitenstein descrie de fapt situaţia politică dificilă în care se afla guvernul din cauza pierderii majorităţi, precum şi dilema în care se află FMI:

Guvernul din România, care arată ca o raţă şchioapă, pledează pentru indulgenţă din nou, argumentând că merită următoarea tranşă de bani doar pe baza unor obiective tehnice îndeplinite prin septembrie, recunoscând, în acelaşi timp, că nu se poate duce la bun sfârşit reformele legislative majore promise în 2009.

În plus, Guvernul român nu poate să asigure FMI cu privire la acţiunile reale ce vor urma, deoarece construirea următorului guvern ar putea rămâne nerezolvată săptămâni întregi. Flexibilitatea FMI a rezultat, în parte, din recunoaşterea faptului că recesiunea profundă a fost determinată de mai mulţă factori, exceptând controlului direct al Guvernului României.

De data aceasta, însă, impasul privind reformele structurale ţine doar de chestiuni de politică internă. FMI va trebui să evalueze cu atenţie dezavantajele în cazul în care refuză să îi ofere bani României, comparativ cu potenţialele dezavantaje privind propria credibilitate, dacă îi oferă o nouă şansă României.

Interpretările delirante ale moguliziunilor l-au obligat pe ambasadorul Gitenstein să explice un termen care ar ţine de abc-ul oricărei secţii de politică externă de la o publicaţie:

“Lame duck nu este o critica, este o expresie colocviala in Statele Unite pentru a desemna o echipa guvernamentala a carui mandat s-a incheiat dar care continua sa opereze pana la primirea unui nou mandat sau pana la numirea unui nou Guvern. Nu insemna ca este ceva ilegitim legat de Guvern”, a spus Mark Gitenstein, intrebat daca mai caracterizeaza Guvernul roman cu expresia “rata schioapa”, aparuta in presa in traducerile notelor atribuite Wikileaks.

“Asadar, pur si simplu descriam situatia existenta in luna octombrie sau noiembrie a anului 2009, cand guvernul a cazut, dar a continuat sa functioneze pana la numirea unei noi echipe guvernamentale. Atat. Nu este o critica“, a precizat el.

Sefa sectiei Politic de la Antene, Sorina Matei: “Mi-am depus la secretariat demisia” din trust, pe seama unui interviu stabilit cu presedintele Basescu

“Astazi, in urma unor discutii tensionate cu seful redactiei si mai putin cu conducerea Antena 3, in care am explicat situatia penibila in care ma aflu in gestionarea unei relatii corecte cu Palatul Cotroceni ca sef al sectiei Politic, relatie extrem de tensionata in ultimii patru ani si cu destule momente delicate, mi-am depus la secretariat demisia din functia de sef al Sectiei Politic si din trust”, a scris jurnalista Sorina Matei de la Antene, pe blogul sau, in noaptea de miercuri spre joi.

Ea spune “povestea” declansata la Antene de interviul pe care presedintele Traian Basescu l-a acordat postului public de televiziune la sfarsitul saptamanii trecute, continuat cu un interviu acordat miercuri seara postului Realitatea TV.

Inaintea postariii Sorinei Matei, despre demisia acesteia au scris pe surse, miercuri seara, ImpactNews si Reporter Virtual.

Sorina Matei scrie, intre altele, pe blogul sau:

• “In urma interventiei de la RTV de duminica seara a presedintelui Basescu si in urma discutiilor de la RTV pe tema interviului dat la TVR, Palatul Cotroceni ma suna de dimineata si ma intreaba daca Antena 3 e dispusa sa faca un interviu cu presedintele Basescu, la Palatul Cotroceni, pe subiectul Libia. Eu nu am dat initial niciun raspuns. Am sunat conducerea Antena 3 si am intrebat daca doreste sa faca acest interviu pentru care trebuia trimisa o solicitare scrisa.”
• “Conducerea Antena 3 a raspuns pozitiv si mi-a spus sa trimit cererea scrisa. Cererea Antena 3 a fost scrisa, trimisa si semnata de mine la Palatul Cotroceni, ca sef al sectiei Politic, nu ca realizator al interviului.”
• “Palatul Cotroceni imi transmite ca presedintele, in principiu, e de acord cu interviul. (…) Intreb conducerea Antena 3 care (…) ma intreaba daca as putea realiza eu interviul cu presedintele Traian Basescu. Raspunsul meu a fost:”Nu am nicio problema”.”
• “(…) Insa dupa o ora, totul se schimba. Conducerea Antena 3 si seful redactiei imi spun ca totul trebuie sa se modifice pentru ca Mihai Gadea, directorul executiv, nu este de acord cu interviul.”
• “(…) seful redactiei ii transmite lui Valeriu Turcan noii termeni in care trebuie sa se realizeze interviul deja acceptat de catre presedintele Basescu. Mai precis, presedintele sa vina la Antena 3, interviul sa aiba cu totul alte teme iar realizatorii sa fie altii. Valeriu Turcan spune ca asta este o alta solicitare, presedintele a acceptat o alta cerere, iar pentru noile conditii trebuie trimisa o alta hartie. Noua hartie nu a fost trimisa nici pana la ora la care scriu aceste randuri.”
• “(…) Repet faptul ca nu Palatul Cotroceni a cerut ca interviul sa fie realizat de mine, ci conducerea Antena 3 si a redactiei. Nu Palatul Cotroceni a cerut interviul, ci Antena 3 printr-o hartie semnata de mine.”
• “(…) Acesta este adevarul. Cine ma cunoaste stie ca niciodata n-am sa pot sustine altceva. Meseria ti-o faci cu corectitudine, onoare, demnitate si respect. Asta am facut 14 ani in trustul Intact atat cat am putut eu mai bine. Cand n-am mai putut si n-am mai gasit solutii, am demisionat.”

Citeste integral ce scrie Sorina Matei despre motivele demisiei, pe blogul sau

“Nu putem ignora un subiect fierbinte lansat de Sunday Times, nu vreau să insistăm, dar fiindcă sunteţi ptotagonistul subiectului sunt obligată să vă dau şansa unei lămuriri”, s-a făcut preş ziarista lui Vântu.

La care Severin , netulburat, a descris conspiraţia mondială ţesută în jurul său în termenii deja ştiuţi: “înscenare”, “operaţiune sub acoperire”, “nimic adevarat”, “jurnal de scandal”, “preocupare de a ataca şi submina credibilitatea Parlamentului European”, “am cerut să se clarificie în interior să lichidăm orice îndoială, să înceapă procedura penală împotriva jurnaliştilor care au intrat sub identitate falsă într-o instituţie oficială, cu echipament de înregistrare clandestin şi au făcut înregistrări neautorizate şi neanunţate în avans.” Severin a explicat diferenţa dintre un contract de lobby şi unul de consultanţă, că el ar fi negociat contract de consultanţă, nu de lobby.

După care Bogdan Chireac a sărit în ajutor relativizând acuzaţiile: “la Bruxelles există 3.000 de firme de lobby, e poerfect legal”, Cioroianu a spus ceva că “din păcate” asta e situaţia, la care a sărit opărit şi Hurezeanu: “Dar de ce spuneţi din pacate? Este o practica legitimă.” Profitând de portiţa oferită de Chireac şi Hurezeanu, Severin a mai explicat el cum e cu reglementarea lobby-ului în UE. În cele din urmă, Miruna Munteanu a cerut ferm “Să ne întoarcem totuşi la problema libiană.”

Aşa au îngropat scandalul, în 13 minute. Imaginaţi-vă numai câte zeci de ore de emisie, de câte mii de ori ar fi fost reluat filmuleţul jurnaliştilor britanici, dacă ar fi expus un europarlamentar PDL.

Puteţi viziona AICI emisiunea, între 19,17-19,30.

În acest timp, tot zapez la Antena3 şi tot dau peste o ştire veche: “CADAVRUL DIN CASĂ“. Abia la 13.23 reuşesc oamenii lui Felix să se mobilizeze şi să anunţe optimişti şi uşor manipulativ: “PROCESUL CONTINUĂ LA CEDO. Dan Voiculescu a primit două sentinţe de necolaborare, dar CNSAS s-a răzgândit.”

Furnicile nebune atacă ospiciul 3

Spre finalul unei reprize de isterie, o mărturisire dramatică a Danei Grecu: “Am impresia că trăim în ţara furnicilor nebune!” Sebastian Vlădescu, invitat placid, o întreabă pe pacientă: “Faceţi parte dintre ele?”

Cum criza nu se terminase,  Dana Grecu nu-l aude, continuă cu Băsescu, Anastase, Blejnar, vămile, “administraţia portocalie” – “furnicile nebune”. Intr-un moment de respiro, Vlădescu revine şi o întreabă pe Grecu dacă nu e cumva printre furnicile nebune. “Eu sunt crab”, spune în cele din urmă Grecu. “Noi sperăm să ajungem la ocean să vorbim”, lămureşte crabul lui Felix.

Inventarul speciilor non-native de peşti din apele dulci ale României arată că “Furnica nebună a fost denumită astfel din cauza mişcărilor ei frenetice. Ea a invadat ecosistemele naturale şi a cauzat pagube mediului înconjurător din Hawaii până în Seychelles şi Zabzibar. Pe insula Crăciunului din Oceanul Indian furnicile au format supercolonii (cu mai multe regine) în cel puţin 8 regiuni din pădurile tropicale. În 18 luni furnicile au fost capabile să omoare milioane de crabi roşii de uscat.”

Lupta dintre crabi şi furnicile nebune care a impresionat-o atât pe Grecu este descrisă de autorul unui documentar pentru National Geographic: “Un alt obstacol în drumul lor spre apă este reprezentat de așa-numitele furnici galbene nebune. Aceste furnici agresive aruncă acid în ochii crabilor orbindu-i, iar crabii nu se mai pot mișca și mor în soare.”

La semnarea protocolului, Julian Assange a insistat asupra unui paragraf. Mi-a atras atenţia că trebuie să urmăresc un lucru. Adică să fiu atent şi să redactez orice informaţie care creează posibilitatea ca o anume persoană asupra căreia planează riscul de persecuţie sau de încarcerare să fie identificată. Şi mi-a arătat cu pixul rândurile în care scrie asta.

E foarte posibil ca astfel stenogramele americane despre Romania sa fi ajuns la Vântu, iar trierea lor spre publicare (sau nepublicare) sa fie gestionata de Nistorescu.

În fereastră, de-a lungul întregii emisiuni, a fost Miron Cozma care a instigat la revoltă:

Ieşirea în stradă este singura soluţie, asta îmi cer oamenii. (…)

Dumitale, Traian Băsescu, îţi spun că mă simt jignit că eşti preşedinte al ţării mele.
Miron Cozma, la Antena3-PNL-PC

Câteva minute mai târziu, Alexandra Stoicescu înainte de a-l lua prin telefon pe Crin Antonescu, Alexandra Stoicescu a subliniat soluţia lui Cozma, o scurtă recapitulare:

Miron Cozma, ce se mai poate face acum? Înţeleg de la dumneavoastră că soluţia e mobilizare generală.
Alexandra Stoicescu, de la Antena3-PNL-PC

Laurenţiu Mihu a publicat un excelent editorial în România liberă – un raţionament corect bazat pe comportamentul jalnic al proprietarului de jurnalişti in fața justiției: Exclusiv: Vîntu se va îmbolnăvi pe 25 ianuarie.

Editorialistul României libere intuia că Vântu urma să se îmbolnăvească și la următorul termen de judecată.

În decembrie şi ianuarie, traseele iniţiatice ale lui Vîntu au coincis de câteva ori cu saloanele şi culoarele Spitalului Floreasca, unde o injecţie făcută de o mână uşoară, o vorbă bună plasată de un medic stăpân pe meserie sau, pur şi simplu, o noapte ca un sfetnic bun în patul sanitar i-au mai liniştit angoasele care-l încearcă din cauza trecutului comun cu fugarul Nicolae Popa. Istoria s-ar putea repeta şi pe 25 ianuarie, când SOV are din nou termen în proces.

Și a intuit corect. Vântu a dat un drept la replică în care spune că e sănătos tun și din care aflăm că de data aceasta, nu va mai fi vorba de un leșin, nici de o problemă cardiacă tratată de un ginecolog, ci de o nenoricită de fractură.

Eforturile stridente ale judecatoarei Camelia Bogdan de a minimaliza si ridiculiza starea mea de sanatate sunt secondate, mai nou, de jurnalisti saraci cu duhul. Fiindca doar o persoana cu spiritul obosit sau de rea-credinta precum domnul de la “Romania libera” care semneaza azi un editorial despre mine poate cadea intr-o asemenea capcana.

Suspectez ca domnul acesta stia ca, acum doua zile, am suferit un accident: o tripla fractura de rotula care ma imobilizeaza la pat vreme de trei saptamani. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. (…)

Să revenim la editorialul lui Laurențiu Mihu:

Se vede cu ochiul liber cât de brusc îi apar afecţiunile şi cât de straşnic şi strategic survin ele exact în ziua termenului de judecată. Până acum, părintele FNI a reuşit să amâne o bună parte din înfăţişările la care a fost adus, dar şi să pună greu la încercare răbdarea unei judecătoare care nu-l mai crede pe bolnavul Vîntu nici când acesta se contorsionează de rău în faţa ei.

Un lucru este cert: metoda leşinului, prin care SOV a ales să dubleze talentul şi cunoştinţele avocaţilor lui, nu-i va putea asigura acestuia servicii la infinit. Bătălia pe care o are de dat acum în justiţie a devenit mult prea serioasă pentru a fi dusă cu substitute de arme. Procesul va merge înainte, iar desele drumuri de la judecător la doctor vor mai rămâne relevante doar sub aspectul imaginii publice a miliardarului.

Din acest punct de vedere, indiferent unde-şi va petrece următorii ani – că în libertate, că la închisoare -, Sorin Ovidiu Vîntu şi-a dat jos, în sfârşit, masca atent cultivată în spaţiul public. Fuga la spital, în care a găsit alinări de moment când era adus la judecată, l-a expus în sfârşit pe adevăratul SOV: aerul său superior de odinioară a lăsat loc lamentărilor privind starea-i precară de sănătate, iar siguranţa de sine, dată de uşurinţa cu care manevra politicieni aflaţi la vârful piramidei sau funcţionari înalţi din statul român, a dispărut în ultima perioadă ca şi cum n-ar fi existat vreodată. Între fostul şi actualul Vîntu se cască într‑adevăr falii imposibil de astupat.

Dar cazul său nu este unic, ci cât se poate de exemplar. Modul în care reacţionează SOV acum, când dificultăţile vieţii îl împresoară cum nu şi-a imaginat până după campania din 2009, reflectă o mentalitate larg răspândită printre puternicii zilei atunci când ananghia i-a prins în lasou. Politicieni, oameni de afaceri, Vîntu – toţi sunt părăsiţi de curaj şi bărbăţie fix atunci când doar astfel de calităţi mai pot face diferenţa. Iar demnitatea, demnitatea de a te confrunta cu tine însuţi şi cu faptele tale din trecut, lipseşte încă şi mai abitir. SOV, personal, a demonstrat-o din plin. De ce se întâmplă iarăşi aşa? Explicaţiile ar trebui poate căutate nu în momentul prezent, ci mai în spate. În acea Românie din anii ’90 în care unii dintre îmbogăţiţii de azi erau abia la început de carieră. În acea Românie în care secretul înavuţirii indecent de rapide nu depindea atât de talia unui caracter şlefuit, cât de abilitatea reptiliană de a specula ceea ce aveai în faţă la acel moment: multe legi strâmbe, foarte multe lipsă, corupţie perfect instituţionalizată şi oameni prost sau dezinformaţi. În acea Românie a anilor ’90 spre 2000, în care prăbuşirea băncilor devenise un fapt divers, iar hora jocurilor piramidale – un dans naţional, în acea Românie a „crescut” şi SOV. Nu a trebuit să fie genial, ci doar mai şmecher. Iar şmecherii au rareori nervii tari în faţa celor şi mai şmecheri.