Concurs (aranjat?) la Radio. Nu iese cine trebuie. Se cere renumararea voturilor. Se pregatesc acuzatii cu flacari violete.

29/01/2010

Tiberiu Lovin si Hotnews.ro au articole interesante despre radioul public.
Reporter virtual: Cum să aranjezi un concurs la Radio
Hotnews.ro: Concurs disputat pentru un post de sef la radioul public.

Sunt toate date unui concurs „facut” pe ultima suta de metri pentru clientii din Radio Romania, dar care a fost castigat de cine nu trebuia, adica de un om DIN AFARA institutiei – Marilena Constantinescu (fost BBC, EvZ,  Radio Total). Fotoliul parea incalzit pentru Daniela Ciobanu, care-l ocupa deja „interimar” de doi-anisori (exact ca la TVRSassu cu Madalina Radulescu) si care a fost membru supleant in Consiliul de Administratie pe vremurile glorioase ale lui Seuleanu! Era din partea salariatilor, nu a PSD.

Doamna Ciobanu pierde la mustata si face contestatie. Comisia, care a apucat sa puna pe site rezultatul concursului:

doamna Constantinescu Marilena a fost declarată admisă.
Următorii candidaţi au fost declaraţi respinşi:
– doamna Ciobanu Aurelia Daniela
– doamna Coman Daniela

isi va revizui atitudinea. Sau nu. Din Comisie fac parte si Cosmin Popa (care a vorbit pentru Hotnews.ro) si Corina Dragotescu (a dat declaratii pentru Reporter virtual).

Foarte dubioasa e lipsa de transparenta a RRA. Hotnews.ro scrie ca „Reprezentantii SRR au declarat, insa, pentru HotNews.ro ca nu pot preciza cine a depus contestatia si care este motivul invocat, informatii prezentate drept confidentiale pana la decizia Comitetului Director.” PArca esti la CNSAS. Ce informatii confidentiale? Numele persoanei care a depus contestatia e confidential? Motivele invocate sunt confidentiale? E vorba de secrete de stat, siguranta nationala, viata intima?

Un prieten care a participat la un concurs la RadioSeuleanu mi-a povestit o chestie aberanta (nici acum nu bag mana in foc ca era chiar asa, dar sursa era credibila si am tinut bine minte): cica daca era egalitate, urma sa fie declarat castigator concurentul care provenea din Radio Romania. Un soi de discriminare pozitiva. Astia din radioul de stat sunt mai cu motz. RadioToghina poate demonstra ca a evoluat: si atunci cand pierde, castigator va fi tot angajatul Radio Romania.


Jonglerii liberalo-comuniste cu istoria

26/01/2010

Crin e liberal, Iliescu-i comunist. Unul e istoric repetent, celalat activist „unrepentant”. Amândoi jongleaza fara rusine cu istoria:

Iliescu despre Stalin, URSS, si revolutie:

Eu cred ca stalinismul nu poate fi considerat orientare de stanga. Socialismul de tip sovietic a fost de fapt, in esenta lui, un capitalism de stat cu ambalaj socialist. Revolutia din 1989 a fost nu o revolutie antisocialista, nu de dreapta, dreapta n-a fost prezenta. Cine a fost factorul motor in Revolutie? Pai comunistii, membrii de partid au fost majoritatea celor prezenti in acest proces. Factorul social de baza – muncitorimea.

Crin despre Iliescu, Basescu si mineriade:

Ion Iliescu este un om politic interesant, a carui evolutie politica ne da sansa sa fim cumva optimisti din punct de vedere antropologic, politic: oamenii se pot schimba. Daca Ion Iliescu, dupa o cariera in Partidul Comunist, dupa lucrurile intamplate in 1990 a ajuns totusi – ca a ajuns in acest moment – unul dintre aparatorii constitutionalismului, al pluralismului in Romania, este un efort care merita salutat si chestiunea asta merita o reverenta fara sa uitam cele intamplate in 1990.” (…)
Numai ca, vazandu-l pe Traian Basescu, incep sa apreciez ca in 1990 Ion Iliescu nu a pus armata sa ne impuste in Piata Universitatii. Oare ce facea Traian Basescu, contestat in strada de zeci de mii de oameni in fiecare duminica, asa cum s-a intamplat in 90, 91, 92? Domnul Traian Basescu nu suporta criticile, nu suporta o majoritate parlamentara potrivnica.


„Arma seismica”. Chavez, un produs intelectual rezultat din încrucisarea dintre Geoana si Vadim

23/01/2010

ViveTV (Visión Venezuela), televiziunea aservita lui Hugo Chavez, a acuzat Statele Unite ca au provocat cutremurul din Haiti („Terremoto experimental” de Estados Unidos devastó Haití). Este citat în acest sens un raport al flotei ruse nordice pe care iubitul dictator de la Caracas, Chavez, îl crede. Raportul afirma ca Statele Unite poseda „arma seismica” si ca în Haiti a fost vorba de un „cutremur experimental” realizat de americani. A fost de fapt Citește restul acestei intrări »


Mircea Marian despre noi specii protejate, ziaristii

22/01/2010

Excelent editorialul lui Mircea Marian din Evenimentul zilei, Presa cerşeşte mila lui Boc. Curios cum pe vremea lui Nastase, care nu se sfia sa dea bocanci in gura presei sau ziaristilor neaserviti, nimeni nu spunea ca Nastase incalca libertatea presei sau libertatea de exprimare. Acu’, daca Boc nu sare cu banu’, sa vedeti cum devine inamicul libertatii de exprimare.

În România, ziariştii cer să fie ocrotiţi, de parcă am fi pelicanul creţ, specie pe cale de dispariţie care cuibăreşte în Delta Dunării, alături de Sorin Ovidiu Vîntu. Nu plătim CAS pentru drepturile de autor – o şmecherie ieftină, de care mai beneficiază şi alte categorii defavorizate, printre care avocaţii, artiştii şi fotbaliştii.

De ce un muncitor în construcţii sau o vânzătoare plătesc şi contribuie astfel la sistemul pensiilor de stat, iar noi nu? Pentru că presa este „importantă” pentru ţară, explica, Citește restul acestei intrări »


Indoctrinare marxista la Minimax

20/01/2010

Sambata dimineata, când reusesc sa ma trezesc mai devreme, nimeresc peste niste desene animate la Minimax despre care poti paria ca sunt productie Animafilm la ordinul lui Ceausescu. Un batrân cu barba alba, o varianta de Marx sau Engels slabutz si sprinten (caci a fost, bineinteles, hranit „stiintific”) povesteste unor copii despre soarta planetei chinuita de oameni. Intre pusti sunt doi urâti si prost-crescuti, neîndoielnic ca sunt odraslele burghezo-mosierimii, care isi bat joc de mosneag si de viitor. Restul copiilor sunt bine re-educati.
Filmul nu avea un generic de final pentru a putea face o documentare, dar am notat în fuga câteva exemple de spalare pe creiererase  de tinere vlastare cu sampon marxisto-ecologist:

Sa punem capat inegalitatilor dintre oameni care cresc din ce in ce mai mult in ciuda declaratiilor oamenilor politici. Unii oameni se poarta cu altii precum cowboy-ii cu indienii.

In viitor, masinile individuale vor fi din ce in ce mai rare, se va circula cu autobuzul si in masini de inchiriat Citește restul acestei intrări »


Atac energetic în Massachusetts! Manolea vs. Obama?

20/01/2010

Townhall.com despre "Massachusetts Miracle". Geoana, Hrebenciuce, Crine, asta da atac energetic. Nu mai plângeti, altii au patit-o si mai rau.

„Flacara violet” l-a lovit pe Obama. Republicanii au câstigat în Massachusetts, ocupând fortareata liberala a familiei Kennedy. Republicanul Scott Brown a învins-o pe democrata Coakley, lucru de negândit in urma cu doua luni, cand democratii aveau un avans de 30%. Iar asta reiese din numaratorea partiala a voturilor, nu din exit-pool-urile Insomar si CCSB. Vestile bune pe patruped:bun, dreapta.net si FoxNews.
Obama e preamarit în… Europa, în chimvale rasunatoare, amanunte în postul de mai jos.


„Hope-The Obama Musical Story” sau „Buchet de purpura si soare” pentru Obama si Michelle

20/01/2010

In asteptarea unei vesti interesante din Massachusetts, iata un musical dedicat cuplului Obama, maretilor Conducatori. Obama Mia! comenteaza WSJ. Unde esti… tovarase Ceausescu? Dar voi… Vadim, Paunescu?

‘Hope—The Obama Musical Story” premiered here Sunday evening. One is tempted to end the review right there. Seriously, isn’t the oeuvre’s title and premature timing commentary enough? Sure, the U.S. president has been (favorably) compared to God but even Jesus Christ had to wait nearly 2,000 years before he became a Superstar. (…)

With polls showing that most Americans now realize they are being (mis)led by a mere mortal, it is no coincidence that this production had its debut in Germany. Here the president’s messiah status (remember the 200,000 worshipers at his 2008 Berlin speech?) is still accepted dogma and helped fill the Jahrhunderthalle, a 2,000-seat venue. (…)

The musical’s American composer and lyricist, Randall Hutchins, who lives in Germany, says his show is not „political.” Right, but only in the sense that Leni Riefenstahl’s „Triumph of the Will” was just a documentary.