ONG-urile şi integrarea ţiganilor

Ştie toată lumea că sunt o sumendenie de ONG-uri care se ocupă cu „integrarea“ ţiganilor. Aceste instituţii caută sau primesc fonduri de la diverse surse, printre care una dintre surse este fondul de stat, pe care să le cheltuiească în acest scop. Repatrierea primului grup de ţigani din Franţa ar trebui să fie un semn pentru toată lumea la cât de eficientă este activitatea acestor ONg-uri. Pentru ONG-uri ar trebui să fie evident că realitatea cu care se luptă este mult mai complicată decât o stare de fapt pe care să vrei să os chimbi cu simple ieşiri în faţa presei şi cu ceva „programe“ pe hârtie sau pe alt suport.

Întâmpinaţi de presă, pasagerii avionului trimis de francezi au răspuns la întrebarea „cu ce văocupaţi acolo“ ca şi cum ar fi învăţat una şi aceeaşi lecţie: cu cerşitul. Aceasta era şi este ocupaţia lor. Nu este cazul să discutăm despre cât de bănoasă mai este ocupaţia aceasta. Cert este că francezii s-au săturat. Dar, oricum, ocupaţia va funcţiona atâta timp cât sunt suficienţi dintre aceia care mai „prestează“ la rentabilitatea acestui job: adică „miloşii“. Înseamnă o permanentizare a unei stări de fapt.

ONG-urile „specializate cu integrarea“ ar trebui să aibă în vedere acest fapt şi să fie mai preocupate de schimbarea mentalităţii acestei etnii. Indiferent că ne place sau nu, există o mentalitate pe care nu o poţi schimba la ceilalţi (adică să-i privească pe ţigani altfel), dacă nu se schimbă mentalitatea celor în cauză. ONG-urile ar trebui să aibă în vedere că „drepturile“ se raportează şi „obligaţii“.

Şefii de sindicat pot dormi liniştiţi cu averile ascunse… de grija celor mulţi

Nu mai e cazul să-şi facă griji pentru modul în care vor completa delcraţiile de avere. Întreaga energie o pot canaliza către sindicaliştii de sub tutelă. Şefii de sindicat, majoritatea cu averi impresionante, pot dormi liniştiţi, cu averile ascunse. Nu va ştii nimeni de ele: nici cât de mari sunt, nici originea lor.

Şi aşa, prin grija deputaţilor, domnii şefi de sindicat se pot ocupa de cea mai mare problemă a lor: să le fie bine sindicaliştilor, mă rog, şefilor lor. Că în rest…, masă de manevră să fie. Doar vine toamna şi atunci se numără bobocii…, iar ei au deja programul făcut pentru „acitivităţi“.

Nimic de zis, pentru drepturi trebuie atitudine, dar ale cui drepturi? Îşi mai fac iluzii mărunţii membri de sindicat că e vorba de drepturile lor sau interesele lor? Asta da naivitate.

Naşu’ a descoperit salvatorii României: Ciachir şi Puric

Şi pentru că teme pentru rating nu prea se mai găsesc, mass-media face un efort considerabil în această lună de august pentru a-şi păstra publicul.

Mult prea multe televiziuni au devenit un fel de oglindă a „boborului“ pentru că au observat că dacă oferă circ au garantat un public de anumită factură.

Iar marţi seara, de unde ne-am fi aşteptat mai puţin, a fost anunţată „salvarea naţiunii“.

Nu a rezistat nici Naşu’ la aşa ispită şi, pentru a rămâne în atenţie, anunţă că a descoperit formula: propune salvarea României prin soluţiile lui Ciachir şi Puric, nimeni alţii decât un fost „menestrel“ la o revistă mult prea apropiată Securităţii, convertit mai apoi în teolog naţional, şi mimul, cu ceva experienţă în ale datului cu subsemnatul, devenit, peste noapte, „profetul boborului“.