Ori e fostă ori se vinde. Şi daca e fostă, ce se vinde?

23/11/2010

Prin octombrie, site-ul  lui Cornel Nistorescu declara revista 22 ca „fostă“, iar la un comentariu al unui cititor care cerea ca să verifice faptul că revista există şi chiar şi pe print (ceea ce Cotidianul nu a mai putut să facă), redacţia răspunde în stilul cât se poate de autentic: „pentru noi e fostă“. Pentru mai multe detalii se poate verifica articolul cu pricina: http://www.cotidianul.ro/126966-22-si-Dialog-intre-admiratori.

Dar nu trece nicio lună şi redacţia cu capacităţi de a prevedea viitorul vine cu o altă noutate: revista 22 se vinde cu 200.000 de euro şi nu oricui, ci unui străin care nu are legături cu mogulii. Articolul e ca o simplă notă, adică nu e articol. E ca şoaptele dintre ţaţe: ai auzit Tanţo… Pentru curioşi se poate vedea http://www.cotidianul.ro/129840-Se-vinde-revista-22.

Dar noi avem o dilemă, nici veche, nici nouă. Dacă ceva e „fostă“, cum de se mai poate vinde? Sau am dori să înţelegem de ce Cotidianul nu se poate hotărî dacă e fostă sau de vânzare. Dar credem că e o problemă cu sursele lor. Asta e… Se întâmplă chiar şi la cotidianul.


Moţiuni şi revoluţiuni pentru naţiuni

02/11/2010

După ce opoziţia condusă de micul Che a eşuat în a transforma evenimentul votării unei moţiuni de cenzură într-o revoluţiune, mulţi au crezut că va cotrobăi după alte căi, mai puţin revoluţionare dar mai eficiente, de a schimba ceva.

Şi cum Guvernul Boc nici el nu s-a spetit în a puncta cu mari realizări, naţiunea a rămas cum era, adică tot aşa.

Dar pentru că vajnica opoziţiune nu mai are inspiraţiune tot la moţiuni se gândeşte, fără să mai pomenească de revoluţiuni. Şi cu aşa inspiraţiune, pusă în oglindă (adică faţă către faţă cu puterea) mai că e clar cine a izbândit.

Nici puterea nu a ieşit prea bine întinsă din ultima scuturătură de scaun, aşa că s-a cam înşirat disciplinată la discuţii şi soluţii la Cotroceni sau prin alte săli. Căci e musai să facă ceva teme pe care FMI i le-a trasat, ca un părinte vigilent la copilul cam chiulău de la cetitul şi scrisul slovelor.

Aşa, puţină cuminţenie, măcar în ultimul ceas. Mai mult chiar, spăşită, mai şi îndură ceva urecheli de la preşedinte acceptând să asculte sfaturi şi gata să spună că va face şi va drege numai să scape doar cu o chelfăneală.

În rest, opoziţiunea tot cu moţiunea, că, de, naţiunea să aibă grijă ea de sine. Doar nu o fi crezut tot natul că ei au fost aleşi să se preocupe cu aşa daravere.