Epurare etnică în Huckleberry Finn, ediţia corectată politic

Daily Telegraph are o postare savuroasă despre epurarea etnică dintr-o ediţie corectă politic a lui Huckleberry Finn.

Cuvântul negru a fost extirpat dintr-o nouă ediţie a lui Huckleberry Finn. Cum el apare de 217 ori, (sau 219, potrivit unor nigger-counters), asta chiar e o diferenţă.

Noii editori l-au înlocuit cu sclav. Dar, cum în carte Jim este eliberat în cele din urmă, asta nu este, evident, traducerea corectă, căci el încetează să fie sclav, dar continuă să fie negru.

Huckleberry Finn loses the ‘nigger’ he loves, thanks to a publisher’s ethnic cleansing

Iată un fragment cât se poate de incorect politic:

A doua zi, Jim avea să se laude la toată lumea că fusese fermecat de nişte vrăjitoare care-l încălecaseră şi cutreieraseră cu el întreg ţinutul, aducîndu-l după aceea la loc sub copac şi atîrnîndu-i pălăria de o creangă, ca să-i arate cu cine avusese de-a face. După încă o zi, Jim avea să spună că vrăjitoarele i se urcaseră în cîrcă si-l călăriseră pînă hăt-departe, la New Orleans.

De la o zi la alta, Jim lungea călătoria, ajungînd cu vremea să spună că vrăjitoarele îl purtaseră prin întreaga lume, că-l sleiseră de puteri şi-i învineţiseră spinarea. Jim era atît de mîndru de ce păţise, că nici nu se mai uita la ceilalţi negri. Veneau să-i asculte povestea negrii din împrejurimi şi nu era altul mai vestit ca el în tot ţinutul.
Negrii veniţi de departe rămîneau cu gura căscată, măsurîndu-l cu privirea din cap pînă-n picioare ca pe nu ştiu ce minunăţie. Negrii ăştia au obiceiul să stea pe întuneric în bucătărie, lîngă focul din vatră, si să sporovăiască despre vrăjitoare. De cîte ori vreunul din ei începea să vorbească, dîndu-si aere că ştie tot, Jim îi reteza vorba:

— Hm! Ce ştii tu despre vrăjitoare? Iar negrul cu pricina făcea feţe-feţe si trebuia să se aşeze undeva, mai în fund.

Jim n-avea să se mai despartă niciodată de bănuţul acela de cinci cenţi, pe care şi-l legase cu o sforicică în jurul gîtului. Zicea că-i un talisman pe care i-l dăduse diavolul cu mîna lui, spunîndu-i că poate lecui cu el pe oricine şi că poate chema vrăjitoarele de cîte ori voia, dacă şoptea vreo două vorbuliţe talismanului. Nu spunea însă niciodată care erau vorbuliţele. Veneau la el negri din toate colţurile ţinutului si-i dăruiau tot ce aveau la ei, numai să le arate bănuţul de cinci cenţi. Dar se fereau să-l atingă, ştiind că însuşi diavolul îl ţinuse în mînă. De cînd îl văzuse pe diavol şi fusese călărit de vrăjitoare, Jim nu mai muncea aproape deloc.

Sau acesta, fermecător:

Nişte păsărele se apropiară de noi, zburînd cîte puţin si aşezîndu-se apoi pe pămînt. Jim zicea că ăsta-i semn de ploaie. Jim spunea că de obicei e semn de ploaie cînd zboară aşa puii de găină, dar socotea că e la fel şi cu păsărelele.

Tare-aş fi vrut să prind vreo cîteva, dar Jim nu mă lăsă. Zicea c-ar aduce moarte. Cică taică-său zăcea odată bolnav si cînd unul dintr-ai lui a prins o pasăre, taică-său a murit, după cum prorocise bunică-sa.

Jim mai spunea că nu se cade să numeri bucatele pe care le găteşti pentru masă, fiindcă si asta aduce belele. Tot aşa, dacă scuturi faţa de masă după asfinţit. Iar dacă moare un prisăcar, toate albinele lui trebuie să fie înştiinţate pîn-a doua zi, înainte de răsăritul soarelui, altminteri se sfrijesc, nu mai pot munci şi pier. Jim zicea că albinele nu-i înţeapă pe neghiobi, dar cum să-l cred cînd eu însumi le sîcîisem de-atîtea ori si nu mă-mpunseseră niciodată?

De unele din poveştile astea auzisem şi eu, da’ nu chiar de toate. Jim cunoştea fel de fel de semne. Zicea că le ştie aproape pe toate. I-am spus că mie mi se pare că toate semnele sînt belalii si l-am întrebat dacă nu cumva sînt şi semne bune.

— Foarte puţine — mi-a răspuns el. Şi nu ajută la. nimic. La ce bun să ştii că ai noroc? Vrei cumva să-l alungi? Dar dacă ai păr pe braţe si pe piept, ăsta-i semn c-ajungi bogat. Un semn ca ăsta e bine să-l ştii, fiindcă nu se-mplineşte decît foarte tîrziu. Şi fiind sărac multa vreme, s-ar putea să-ţi pierzi curajul si să-ţi faci seama, dacă n-ar fi semnul să-ţi spună c-ai s-ajungi bogat odată si-odată.
— Tu ai păr pe braţe şi pe piept, Jim?
— De ce întrebi, nu vezi că am?
— Ei, si eşti bogat?
— Nu, dar am fost bogat odată şi am să mai fiu. Odată am avut pai’şpe dolari, dar am făcut speculă şi i-am topit pe toţi.
— Cu ce-ai făcut speculă, Jim?
— Am început cu vitele.
— Ce fel de vite?
— Păi, alea cornute. Am vîrît zece dolari într-o vacă. Da’ nu mai bag eu bani în vite niciodată! Vaca aia a Crăpat chiar sub ochii mei.
— Şi-ai pierdut ăi zece dolari?
— Nu, nu pe toţi. Am pierdut numa’ nouă. Am vîndut pielea şi seul vacii pentru un dolar si zece cenţi.
— Va să zică, ţi-au rămas cinci dolari si zece cenţi. Ai mai făcut afaceri cu ei?
— Da, îl ştii pe negru’ ăla olog de-un picior, al lu’ bătrînu’ Bradish? Ei bine, şi-a înjghebat o bancă zicînd că cine pune un dolar primeşte patru la sfîrşitul anului. Toţi negrii s-au prins, da’ n-aveau cine ştie ce capital. Numai eu aveam ceva mai mulţi bani, aşa că i-am cerut să-mi dea o dobîndă mai mare; dacă nu, deschid şi eu o bancă. Negru’ ăla voia, fireşte, să facă numa’ el afaceri. Zicea că două bănci e prea mult şi că dacă aş primi să-i dau cinci dolari, o să-mi plătească trei’ş’cinci la sfîrşitul anului. Am primit, socotind că trei’ş’cinci de dolari sînt un capital numai bun de făcut afaceri. Mai era pe-acolo un negru, pe nume Bob, care pusese mîna pe-o plută fără ştirea lu’ stăpînu-său. Am cumpărat pluta de la el, făgăduindu-i să-i dau trei’ş’cincide dolari la sfîrşitul anului. Dar cineva a furat pluta chiar în noaptea aia şi a doua zi negru’ cu un picior mi-a zis că banca a dat faliment. Aşa că nimeni n-a mai văzut vreun ban.
— Dar cu ăi zece cenţi ce-ai făcut, Jim?
— Aş, fi vrut să-i cheltuiesc, dar am visat că trebuie să-i dau unui negru, pe nume Balam, zis si măgaru’ lu’ Balam, un prost de n-are pereche, însă norocos din fire, nu ca mine. Visul mi-a zis să-i dau lui Balam ăla cei zece cenţi, iar el o să mi-i sporeasă. Balam a luat banii şi, cînd s-a dus la biserică, l-a auzit pe pastor spunînd că cine dă bani la săraci, dă cu împrumut lu’ Dumnezeu şi capătă înapoi de o sută de ori mai mult. Balam a dat atunci ăi zece cenţi la săraci si a aşteptat să vadă ce iese.
— Şi ce-a ieşit Jim?
— N-a ieşit nimic. N-a fost chip să-mi recapăt banii, şi nici Balam ăla n-a fost în stare. De-aci-nainte nu mai dau nici un ban cu împrumut fără zălog. Pastoru’ zicea că o să căpătăm de-o sută de ori mai mult! Dacă aş căpăta înapoi măcar ăi zece cenţi, aş zice bogdaproste şi-aş fi mulţumit.
— Lasă, Jim, nu te necăji, fiindcă tot ai să fii tu bogat odată şi odată!
— Da. Şi-apoi chiar şi-acum sînt bogat, cînd stau să mă gîndesc: sînt stăpîn pe mine însumi, şi preţuiesc opt sute de dolari. Bine-ar fi „să am atîţia bani, nici „nu mi-aş dori mai mulţi!

Anunțuri

3 Responses to Epurare etnică în Huckleberry Finn, ediţia corectată politic

  1. Blue spune:

    E ca la noi cu ţiganii…
    Eu mă întreb cum vom denumi muzica ţigănească, muschiul ţigănesc şi ciupercile „pi**a ţigăncii” … 😀

  2. De loc de acord: nigger nu e „negru”, e „negrotei” sau pe-acolo. Conotatia peiorativa e foarte importanta. Nu ca nu mi s-ar parea si mie o ideea proasta, dar sa fim corecti.

  3. Oliver spune:

    Fermecator. Sper ca fiul meu, in varsta de 4 ani, sa invete sa citeasca cat mai repede si sa apuce sa citeasca versiune incorecta (politic). Poate dau o raita maine sa mai cumpar un exemplar din anticariate ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: