Moguliziuniea şchioapă

02/04/2011

Faptul că ambasadorul SUA a ajuns să explice jurnaliştilor români expresia „lame duck” – raţa şchioapă  (folosită într-una din cablogramele ambasadei), arată fie prăpastia în care s-a prăbuşit profesionalismul presei româneşti, fie culmile de rea-credinţă şi dorinţă de manipulare pe care au ajuns temerarii slujbaşi ai mogulilor.

Dezvăluirea a patru depeşe ale ambasadei de către Adevărul, care tradusese „lame duck” cu „guvernul penibil” (Mark Gitenstein, ambasadorul SUA, despre împrumutul FMI: Guvernul penibil al României se va milogi din nou!) i-a prilejuit unui Soviani o criză de isterie în studiourile lui Vântu (sau Ghiţă): găsise, credea el, în sfârşit dovada că Boc ar fi ştiut de criză, dar ar fi acţionat populist etc. La o citire mai atentă a celor patru cablograme, veţi vedea însă că primele două, cele care expun într-adevăr iresponsabilitatea guvernului, nu se referă la guvernul Boc, ci la guvernul Tăriceanu, precizare pe care cei de la Adevărul nu o fac.

Prima telegramă e limpede că-i din 2007, după europarlamentare, când s-a înfiinţat PDLŞ

Dezbaterea parlamentară privind bugetul a fost pe alocuri incisivă, parlamentari ai opoziţiei din noul-înfiinţat PDL argumentând că bugetul de stat este nerealist şi nesustenabil. Cu toate acestea, legea bugetului de stat a trecut cu un confortabil vot de 249 pentru-93 împotrivă; votul asupra pachetului de buget de anul trecut a fost mult mai strict.

A doua telegramă se referă evident, la bugetul propus de guvernul Tăriceanu pe 2008:

Legea Guvernului României privind bugetul pe 2008, plină de tot felul de bunătăţi populiste, a fost clar elaborată cu portofelele alegătorilor în minte – nicio surpriză, având în vedere alegerile succesive din următoarele 24 de luni. Nu se poate spune că bugetul reflectă doar noile realităţi din România: o economie în curs de dezvoltare bazată pe o creştere rapidă, care îşi permite recompensarea cetăţenilor într-un mod mai generos.

Pericolul este, desigur, că estimările Guvernului privind veniturile care să susţină toate aceste noi cheltuieli arată foarte, unii ar spune chiar, extrem, de optimist. Şi la o inflaţie ajunsă cu mult peste ţintele Băncii Centrale, condusă de creşterea continuă a preţurilor la produsele alimentare şi combustibil, mulţi români (în special pensionarii cu venit fix) vor crede că, chiar şi cu un ajutor bănesc mai mare şi alte pomeni nu pot ajunge foarte departe.

Abia a treia cablogramă se referă la guvernul Boc1, PDL-PSD, sugerând că a fost iresponsabilă decizia de creştere a pensiilor luată de guvernul Tăriceanu, dar subliniind şi ezitările din primele luni ale guvernului PDL-PSD.

Laitmotivul vizitei echipei de monitorizare a FMI a fost oportunităţile ratate, un punct la care şeful delegaţiei, Jeffrey Franks, a făcut aluzie la în termeni politicoşi, dar inconfundabili, în conferinţa de presă de încheiere. Acestea includ ieşirea de sub control a cheltuielilor din sectorul public, chiar în timp ce veniturile fiscale au rămas ridicate, în perioada boom-ului economic anterior din România.

Drept urmare, nu există niciun amortizor pentru durerea provocată de prăbuşirea economică şi  reducerea personalului şi a altor reduceri necesare în cazul în care Guvernul României are de gând să rămână pe linia de plutire. În loc să direcţioneze taxele fiscale către investiţiile de capital, oportunitatea politică, planificarea precară şi inerţia birocratică duc mai degrabă la sume mai mari de bani destinate consumului curent. În loc să reformeze sistemului de pensii, pensiile au fost ridicate.

Companiile de stat, aflate pe pierdere, nu au fost restructurate şi vândute în timpul boom-ului economic, îngreunând situaţia Guvernului României, cu un sector de stat mult prea mare şi cheltuieli structurale pe care nu şi le poate permite. În fine, cel mai mare păcat, a fost eşecul de a accesa şi cheltui fondurile structurale ale UE.

Abia acum, în mijlocul unei crize, Guvernul României lucrează serios la obţinerea de fonduri pre şi post-aderare. Dacă guvernele anterioare (şi actualul Guvern) nu ar fi ezitat în ultimii ani, economia românească ar fi primit acum un imbold mare datorită afluxului de fonduri europene, şi nu s-ar fi găsit într-o criză serioasă.

În fine, abia ultima cablogramă se referă la guvernul Boc2. Este limpede că e scrisă după părăsirea guvernării de către PSD, înainte de prezidenţiale. Nu e o critică a deciziilor „guvernului penibil” care s-ar „milogi”, aceşti termeni se găsesc doar în titlurile din Adevărul sau de la Antena3. Gitenstein descrie de fapt situaţia politică dificilă în care se afla guvernul din cauza pierderii majorităţi, precum şi dilema în care se află FMI:

Guvernul din România, care arată ca o raţă şchioapă, pledează pentru indulgenţă din nou, argumentând că merită următoarea tranşă de bani doar pe baza unor obiective tehnice îndeplinite prin septembrie, recunoscând, în acelaşi timp, că nu se poate duce la bun sfârşit reformele legislative majore promise în 2009.

În plus, Guvernul român nu poate să asigure FMI cu privire la acţiunile reale ce vor urma, deoarece construirea următorului guvern ar putea rămâne nerezolvată săptămâni întregi. Flexibilitatea FMI a rezultat, în parte, din recunoaşterea faptului că recesiunea profundă a fost determinată de mai mulţă factori, exceptând controlului direct al Guvernului României.

De data aceasta, însă, impasul privind reformele structurale ţine doar de chestiuni de politică internă. FMI va trebui să evalueze cu atenţie dezavantajele în cazul în care refuză să îi ofere bani României, comparativ cu potenţialele dezavantaje privind propria credibilitate, dacă îi oferă o nouă şansă României.

Interpretările delirante ale moguliziunilor l-au obligat pe ambasadorul Gitenstein să explice un termen care ar ţine de abc-ul oricărei secţii de politică externă de la o publicaţie:

Lame duck nu este o critica, este o expresie colocviala in Statele Unite pentru a desemna o echipa guvernamentala a carui mandat s-a incheiat dar care continua sa opereze pana la primirea unui nou mandat sau pana la numirea unui nou Guvern. Nu insemna ca este ceva ilegitim legat de Guvern”, a spus Mark Gitenstein, intrebat daca mai caracterizeaza Guvernul roman cu expresia „rata schioapa”, aparuta in presa in traducerile notelor atribuite Wikileaks.

„Asadar, pur si simplu descriam situatia existenta in luna octombrie sau noiembrie a anului 2009, cand guvernul a cazut, dar a continuat sa functioneze pana la numirea unei noi echipe guvernamentale. Atat. Nu este o critica„, a precizat el.


Cum a rămas România fără BBC

11/01/2011

Stelian Tănase a cărat în spate Realitatea lui Vântu prin scandalul stenogramelor. Ajuns în noul an, căruţaşul angajat pe o perioadă determinată a lăsat în drum jalnicul atelaj şi a anunţat poporul că nu va fi directorul Realităţii şi că nici n-a fost vreodată.

Nu doresc să fiu directorul Realitatea TV”, spune acum Stelian Tănase pentrupaginademedia.ro. “I-am anunțat de decizia mea pe Sorin Ovidiu Vîntu și pe Sebastian Ghiță încă de la începutul lunii decembrie”, spune el.

“Cred că ne dorim lucruri diferite, în ceea ce privește libertatea editorială. Discuția în jurul independenței editoriale a fost foarte lungă, iar fiecare a înțeles altceva de aici.”

Şi aşa Ghiţă, Vântu şi Tănase, tot discutând principii, ne-au privat de şansa unui BBC românesc.


„Cât poţi continua să vorbeşti despre cum nu eşti lăsat să vorbeşti înainte să îţi dai seama că eşti ridicol?”

24/06/2010

Cristian Câmpeanu scrie in continuare despre „Falimentul moral al presei”:

„Cum poţi să te exprimi liber în presă că nu eşti lăsat să te exprimi liber în presă” este un paradox al presei noastre libere asupra căruia logicienii desăvârşiţi care în timpul liber se ocupă cu jurnalismul vor chibzui desigur îndelung şi pe care suntem încredinţaţi că îl vor rezolva fără cusur. Bunăoară o cale ar fi să sugerăm că nu este vorba despre ce se întâmplă în realitate, ci că este o chestie de principiu.

Cât despre dacă o campanie de presă poate sau nu să constituie o vulnerabilitate de siguranţă naţională, să vedem. În 2008, când DNA la inculpat pe Dan Voiculescu pentru privatizarea Institutului pentru Chimie Alimentară, trustul său a declanşat o campanie violentă împotriva DNA şi a lui Daniel Morar care a mers până la publicarea unor informaţii complet false despre salariile acestuia şi ale subalternilor cu scopul de a supune instituţia anti-corupţie oprobriului public. Ar putea fi asta o vulnerabilitate? Când Realitatea TV promovează cu furie oameni apropiaţi lui Sorin Ovidiu Vântu pentru preluarea unor funcţii precum cea de şef al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale pentru că SOV deţine o carieră de calcar şi este interesat de concesiuni în Marea Neagră, e o vulnerabilitate? Sau când domnul Geoană ameninţa cu prăbuşirea coaliţiei pentru că Boc nu-l numise preşedinte la CEC pe omul lui SOV, o fi fost? Când Grivco cumpăra energie iar ziarul trustului primea reclamă de la Nuclearelectrica? Sau să fi fost când Roşca Stănescu s-a apucat să lanseze campania cu fratele lui Băsescu traficant de arme în care singurul lucru adevărat erau datele şi locurile despre transporturile de muniţie ce urmau să fie distruse de au rămas cei de la NATO cu gura căscată? Nu? Poate când domni ziarişti notorii şi de o integritate ireproşabilă plasează în presă articole de mare simţire care servesc interesele unei anumite puteri răsăritene? Nici atunci? Ei bine, atunci este clar: Nimeni în România nu-şi foloseşte trustul de presă pentru a-şi promova interesele proprii, de multe ori în dauna celor naţionale!


Dan Tapalaga: „Instrumentul numarul unu de terorism social a devenit televiziunea”

15/06/2010

Dan Tapalaga are un text excelent despre Mineriadele de astazi. Iata doar un fragment:

Instrumentul numarul unu de terorism social a devenit televiziunea. Ajunse pe mana unor fosti colaboratori ai Securitatii sau particulari cu antecedente penale, televiziunile de stiri au intretinut temele si perpetuat metodele de acum 20 de ani. Ce vedem astazi? Ton isteric, instigare continua, violente verbale, manipulare, demonizarea adversarului, anti-intelectualism declarat sau cultivat de jurnalisti care au scris mai mult decat au citit.

Deschideti televizorul pe Realitatea sau Antena 3 si cititi in paralel textele scrise acum 20 de ani de CTP&tovarasii sai de la Adevarul. Unitate uluitoare de ton, metode si stil. Pana si temele sunt aceleasi. Anti-gazetaria de acum 20 de ani, complicitatea cu raul si stagnarea, ziaristi ultrapopulisti fraternizand cu masele largi populare, lideri de opinie demoland orice gest reformist – nimic nou, totul perfect conservat.


Crin Antonescu vrea sa desfiinteze alocatiile pentru copii? Crede si nu cerceta

04/05/2010

Asta daca nu-i manânca. Circula o hârtie, e un document pe care doar câtiva l-au vazut, dar pe care publicul nu-l poate vedea. Iar B1TV organizeaza dezbateri ore întregi despre aceasta tema, Cin Antonescu desfiinteaza alocatile pentru copii.
Asa suna acuzatiile PNL cu privire la renunatarea de catre Guvernul Boc la cota unica si apocalipsa fiscala, si spatiul generos oferit de RealitateaTV, fara o minima verificare, acestei intoxicari.


Agentii anti-scut din presa

17/03/2010

George Maior a urmat exemplul lui Mihai Rasvan Ungureanu (intervievat de Cristian Câmpeanu in urma cu o luna) si a acordat un interviu Romaniei libere. Sabina Fati l-a intrebat despre servicii straine care pot sustine campanii de presa in Romania, iar George Maior a dat drept exemplu „dezbaterile pe problema scutului antiracheta”.

Exista agenti de influenta ai unor servicii straine, care au posibilitatea sa sustina anumite campanii  de presa in Romania?
G.M. Intotdeauna in istoria serviciilor secrete a exista,  aceasta preocupare ca prin masuri subtile, de tip propagandistic sau active, cum le spun unii, sa se  formeze o perceptie a opiniei publice in favoarea unor interese clar definite. Razboaiele de propaganda din trecut sunt deja evidente istorice inca de la aparitia serviciilor secrete moderne, in timpul si dupa al doilea razboi mondial.

Ne puteti da cateva exemple?
G.M. Va dau un exemplu, urmariti cu atentie la nivel analitic dezbaterile pe problema scutului antiracheta si ele vor evidentia interesele asupra acestui subiect.

Deci acesti agenti straini actioneaza prin ziaristi romani?
G.M. Nu comentez. 
  


Florin si Viorica

09/03/2010

Florin si Viorica nu seamana. Sigur nu sunt frati.

Judecatorul Florin Costiniu de la Inalta Curte este  cercetat de DNA si invinuit de complicitate la trafic de influenta în dosarul Catalin Voicu. Evenimtenul zilei scrie chiar ca, la Senat,  Colegii de partid l-ar lăsa din braţe pe Voicu.

Judecatoarea Viorica Costiniu, scuzati cacofonia, este o apriga combatanta pe frontul anti-Basescu, o vajnica aparatoare a rebuturilor din magistratura si o lesne eliberatoare a celor retinuti de DNA (vezi cazul Popoviciu). E si un fel de Iliescu sau Quintus pentru CSM – presedinta de onoare a Asociatiei Magistratilor din Romania.

Cei doi, Florin si Viorica, nu seamana, dar dupa numele de familie pot fi rude. Sau nu sunt? Caci in media mogula nu am vazut sa se vorbeasca de vreo relatie de rudenie intre aceste doua excelentze ale sistemului judecatoresc din Romania.  Asta nu inseamna ca nu exista.

UPDATE
Romania libera  scrie ca Voicu a fost infundat de interceptarile de la „Select”:
Prima infractiune pentru care DNA solicita arestarea senatorului PSD este cea privind traficul de influenta. Catalin Voicu ar fi  intervenit pe langa presedintele Sectiei Civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatorul Florin Costiniu, in favoarea omului de afaceri Costel Casuneanu, unul dintre asa-numitii „regi ai asfaltului”. Catalin Voicu ar fi primit in acest sens 260.000 euro de la Casuneanu. Operatiunea a esuat, dar discutiile  Casuneanu-Voicu si Voicu-Costiniu au fost interceptate de SRI si apar in dosarul care ajunge si la Senat.