Epurare etnică în Huckleberry Finn, ediţia corectată politic

06/01/2011

Daily Telegraph are o postare savuroasă despre epurarea etnică dintr-o ediţie corectă politic a lui Huckleberry Finn.

Cuvântul negru a fost extirpat dintr-o nouă ediţie a lui Huckleberry Finn. Cum el apare de 217 ori, (sau 219, potrivit unor nigger-counters), asta chiar e o diferenţă.

Noii editori l-au înlocuit cu sclav. Dar, cum în carte Jim este eliberat în cele din urmă, asta nu este, evident, traducerea corectă, căci el încetează să fie sclav, dar continuă să fie negru.

Huckleberry Finn loses the ‘nigger’ he loves, thanks to a publisher’s ethnic cleansing

Iată un fragment cât se poate de incorect politic:

A doua zi, Jim avea să se laude la toată lumea că fusese fermecat de nişte vrăjitoare care-l încălecaseră şi cutreieraseră cu el întreg ţinutul, aducîndu-l după aceea la loc sub copac şi atîrnîndu-i pălăria de o creangă, ca să-i arate Citește restul acestei intrări »


Fundul sacului cu argumente

15/12/2010

Discuţii, planuri, unice sau alternative, răfuieli pe bloguri, televiziuni şi ziare, guverne şi bugete după căciula fiecăruia, mitinguri şi declaraţii. Cam astea, se pare, că au fost mai toate argumentele pe care politicienii le au în lupta „pentru binele poporului şi al ţării“.

Şi pentru că au ajuns la fundul sacului cu argumente, au început să facă ceea ce mai toţi concetăţenii noştri neaoşi fac în acest caz: se drăcuiesc şi se porcăiesc. Dar pentru că în aşa mare întreprindere, cum e prezentarea argumentului forte (a se citi înjurătura şi invectiva), când nu mai ai argumente, mai e nevoie de mici pauze pentru căutarea inspiraţiei, politicienii noştri se întorc la vechile argumente: de data aceasta tot moţiunile sunt pe listă, nu oricum, ci în şir. Şi asta nu neapărat de dragul moţiunii şi al utilităţii ei în a pune lucrurile pe făgaş, ci pentru ca nu cumva să se prindă poporul, chiar acum, în prag de sărbători, cel pentru care se spetesc dumnealor, că de fapt nu fac nimic. E un fel de învârtitură după coadă, dar, ca şi câinii care fac acest sport, politicienii uită că ea este prinsă de corpul care se învârte.


Moţiuni şi revoluţiuni pentru naţiuni

02/11/2010

După ce opoziţia condusă de micul Che a eşuat în a transforma evenimentul votării unei moţiuni de cenzură într-o revoluţiune, mulţi au crezut că va cotrobăi după alte căi, mai puţin revoluţionare dar mai eficiente, de a schimba ceva.

Şi cum Guvernul Boc nici el nu s-a spetit în a puncta cu mari realizări, naţiunea a rămas cum era, adică tot aşa.

Dar pentru că vajnica opoziţiune nu mai are inspiraţiune tot la moţiuni se gândeşte, fără să mai pomenească de revoluţiuni. Şi cu aşa inspiraţiune, pusă în oglindă (adică faţă către faţă cu puterea) mai că e clar cine a izbândit.

Nici puterea nu a ieşit prea bine întinsă din ultima scuturătură de scaun, aşa că s-a cam înşirat disciplinată la discuţii şi soluţii la Cotroceni sau prin alte săli. Căci e musai să facă ceva teme pe care FMI i le-a trasat, ca un părinte vigilent la copilul cam chiulău de la cetitul şi scrisul slovelor.

Aşa, puţină cuminţenie, măcar în ultimul ceas. Mai mult chiar, spăşită, mai şi îndură ceva urecheli de la preşedinte acceptând să asculte sfaturi şi gata să spună că va face şi va drege numai să scape doar cu o chelfăneală.

În rest, opoziţiunea tot cu moţiunea, că, de, naţiunea să aibă grijă ea de sine. Doar nu o fi crezut tot natul că ei au fost aleşi să se preocupe cu aşa daravere.


Naşu’ a descoperit salvatorii României: Ciachir şi Puric

11/08/2010

Şi pentru că teme pentru rating nu prea se mai găsesc, mass-media face un efort considerabil în această lună de august pentru a-şi păstra publicul.

Mult prea multe televiziuni au devenit un fel de oglindă a „boborului“ pentru că au observat că dacă oferă circ au garantat un public de anumită factură.

Iar marţi seara, de unde ne-am fi aşteptat mai puţin, a fost anunţată „salvarea naţiunii“.

Nu a rezistat nici Naşu’ la aşa ispită şi, pentru a rămâne în atenţie, anunţă că a descoperit formula: propune salvarea României prin soluţiile lui Ciachir şi Puric, nimeni alţii decât un fost „menestrel“ la o revistă mult prea apropiată Securităţii, convertit mai apoi în teolog naţional, şi mimul, cu ceva experienţă în ale datului cu subsemnatul, devenit, peste noapte, „profetul boborului“.


Preziceri mogule fara precedent (Cominform-ul functioneaza fara cusur)

18/06/2010

Daca in primavara, Adevarul jongla penibil cu Oprea si Tismaneanu, acum ziarul mogul a reusit sa publice o ampla traducere a unui articol critic la adresa lui Basescu dintr-un saptamanal italian de stânga cu o zi înainte ca articolul sa apara în Italia. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, e o performanta si un semn ca Internationala III continua sa functioneze fara cusur.

Asteptam traducerea unui articol din Pravda sau Izvestia de saptamana viitoare.


Congresul farsa si politica virtuala. Geoana sau Ponta? Tariceanu sau Antonescu?

19/02/2010

Presa a transformat in drama nationala alegerile din PSD, receptionam PSD non-stop. Geoana sau Ponta? Doar prezidentialele au mai primit atâta atentie din partea celor doua posturi de stiri si de partid, antena si realitatea. 

O farsa similara, la dimensiuni mai mici a fost si cea jucata in PNL Antonescu sau Tariceanu? Si atunci a fost o drama inscenata si televizata, desi lucrurile erau simple: Patriciu l-a sustinut pe Crin, s-a afisat la Congres cu Crin si Crin a câstigat. Tariceanu si-a luat cuminte locul in partidul benzinarie. S-a schimbat ceva fundamental in PNL? Absolut nimic. Asa cum Tariceanu a refuzat oferta de a guverna alaturi de PNL în decembrie 2008, la fel a refuzat si Antonescu oferta de a guverna alaturi de PDL în decembrie 2009. Nu va e clar? Patriciu vrea Ei vor sa guverneze cu comunistii social-democratii.

Drama PSD insa trebuie sa fie nationala, sa fie si drama stângii si a dreptei. Sa varsam lacrimi. Chiar si oameni de dreapta se simt datori sa-si dea cu parerea despre ce e mai bine sau mai rau in PSD, sa deplânga soarta partidului lui Ilici. E ridicol. E ca si cum am fi deplans soarta PCR-ului cuprins de lupte fratricide. Sa intelegem, oameni buni, asa e la comunisti.

Asa cum e o timpenie sinucigasa sa deplângem situatia interna a Partidului postComunist, e o iluzie si sa credem si ca se duce de râpa. Daca s-ar duce, cu atât mai bine, dar nu trebuie sa dam bani pe jerbe, nu suntem datori sa varsam vreo lacrima. Dar nu se duc, se fac doar de KKT. Asta si pentru ca Basecu tace de ceva vreme, iar intelectualii lui Gâdea + razvandumitrestii, ursii si prelipcenii si laura chiriac nu au ce sa toace la talk-show-uri, asa ca trebuie sa puna reflectoarele pe partidul lor mult iubit si, bineinteles, acesta se face de cacao. Sa privim asadar (cu multa masura) si sa ne distram, dar sa nu cumva sa ne implicam emotional.

Va recomand un articol foarte bun din Romania libera scris de Cristian Câmpeanu, Congresul PSD nu exista! Numai oligarhia. Doar câteva fragmente:

„Ceea ce nu se intreaba nimeni este daca acest eveniment exista cu adevarat, daca are substanta politica reala in sensul in care sa aiba o greutate oarecare in viata democratica romaneasca. Or, privit din acest punct de vedere, (non)evenimentul PSD nu este altceva decat un nou episod din ceea ce politologul britanic Andrew Wilson numeste „politica virtuala” proprie spatiului ex-sovietic, dar care este perfect aplicabila si la noi. (…)

Grupuri de interese si/sau centre de putere conlucreaza sau concureaza intr-un simulacru de viata politica. Tehnologia politica produce, in primul rand, „obiecte politice virtuale”, lideri si partide politice care sunt falsuri de la un cap la altul sau sunt manipulate pentru a indeplini anumite functii, de multe ori complet opuse scopurilor declarate.

Astfel de produse virtuale au fost, evident, Corneliu Vadim Tudor si PRM, Gigi Becali si PNG sau, mai recent, „proiectul Iohannis”, o constructie virtuala pura, conceputa in laboratoarele oligarhiei, care a sucombat a doua zi dupa ce ratiunea existentei sale a disparut. Dar produse politice virtuale sunt si Mircea Geoana, ori Crin Antonescu, firele cu care sunt legati de creatorii lor oligarhici fiind, de altfel, destul de vizibile.

In al doilea rand, tehnologia politica produce „razboaie informationale” sau „PR negru”, care tin loc de dezbatere politica. Arma acestor razboaie este kompromatul – informatia compromitatoare, care este folosita de actorii luptei pentru putere impotriva celorlalti. Autenticitatea informatiei nu este importanta, ceea ce este important e atacul. Nicicand nu a fost campania electorala din Romania mai lipsita de substanta si mai plina de atacuri compromitatoare. Este suficient sa ni-l amintim pe Dinu Patriciu juisand pe marginea clipului „Basescu loveste un copil” ca sa oferim exemplul perfect de kompromat. Nu altceva decat kompromat este si scurgerea conversatiei in care Vanghelie vorbeste cum vorbeste despre Geoana. Nu are importanta daca atacul ii foloseste sau il compromite pe Geoana, important este ca lupta se da cu aceleasi mijloace si numai in spatiul virtual. Ce crede Vanghelie despre Geoana este cu totul neimportant pentru politica sau democratia romaneasca, dar este crucial in jocul pentru putere.

Al treilea element al tehnologiei politice il reprezinta dramaturgia unui eveniment politic, intriga (complotul), rasturnarile de situatie, surpriza. Cum prezinti lucrurile este adesea mai important decat cum sunt ele cu adevarat. In ceea ce-i priveste pe Geoana si Antonescu, ambii pastreaza ca element de dramaturgie aceeasi fictiune din campanie. Daca atunci era „apararea democratiei de dictatorul Basescu”, acum este „apararea partidului de dominatia si/sau influenta distructiva” a aceluiasi Basescu. Unul vrea sa pastreze PSD liber de Basescu, celalalt sa distruga PDL. Vom vedea daca va fi suficient sau altcineva va veni cu un story mai bun.”


Bariera pentru candidati tip Severin si D’Alema

19/11/2009

Update Catherine Ashton, laburista britanica, fost secretar de stat la Sanatate si inlocuitoare pentru cateva luni, la Comert, a lui Peter Mendelsson in cadrul Comisiei Europene, pare sa fie preferata pentru functia de Inalt Reprezentant al UE pentru politica externa. Un adaos rautacios…  femeia laburista si-ar face ucenicia in ale diplomatiei la cel mai inalt nivel… Mihai Razvan Ungureanu sau Cristian Diaconescu ar fi fost o lumina fata de doamna. Premierul belgian Herman Van Rompuy ar urma sa-i fie partener, ca presedinte al Consiliului European. Se mai discuta…

Partidul Popular European are, in sfarsit, o pozitie ferma privind criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca un comisar european:

Candidatii la postul de comisar trebuie sa nu fi fost in niciun fel asociati unor regimuri opresive si trebuie sa nu fi facut parte din guverne sau miscari politice nedemocratice, ori din guverne sau organizatii care au fost marcate de coruptie.

Documentul integral, in varianta engleza, e aici: FOR A STRONG EUROPEAN COMMISSION

Un articol interesant pe aceasta tema a aparut  in EUObserver astazi, cand se discuta posturile de Presedinte si de Inalt Reprezentant pentru Citește restul acestei intrări »