Realitatea: „Felix, antena Securităţii”; Antena3: „Cadavrul din casă”

10/03/2011

Mini-Moguliadă astăzi, cu ocazia sentinţei Felix-turnător. Realitatea, promptă, anunţă breaking news la 12.45: „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII„. Şi o ţine tot aşa, „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII”, „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII”, „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII”, presărate de comentarii de ciuvici şi vijelii. La un moment dat, o mică variaţiune, la fel de inspirată, să nu adoarmă publicul lui SOV: „FELIX, MEREU APROAPE„.

În acest timp, tot zapez la Antena3 şi tot dau peste o ştire veche: „CADAVRUL DIN CASĂ„. Abia la 13.23 reuşesc oamenii lui Felix să se mobilizeze şi să anunţe optimişti şi uşor manipulativ: „PROCESUL CONTINUĂ LA CEDO. Dan Voiculescu a primit două sentinţe de necolaborare, dar CNSAS s-a răzgândit.”

Anunțuri

Drama Danei Grecu: „Am impresia că trăim în ţara furnicilor nebune”

25/02/2011

Furnicile nebune atacă ospiciul 3

Spre finalul unei reprize de isterie, o mărturisire dramatică a Danei Grecu: „Am impresia că trăim în ţara furnicilor nebune!” Sebastian Vlădescu, invitat placid, o întreabă pe pacientă: „Faceţi parte dintre ele?”

Cum criza nu se terminase,  Dana Grecu nu-l aude, continuă cu Băsescu, Anastase, Blejnar, vămile, „administraţia portocalie” – „furnicile nebune”. Intr-un moment de respiro, Vlădescu revine şi o întreabă pe Grecu dacă nu e cumva printre furnicile nebune. „Eu sunt crab”, spune în cele din urmă Grecu. „Noi sperăm să ajungem la ocean să vorbim”, lămureşte crabul lui Felix.

Inventarul speciilor non-native de peşti din apele dulci ale României arată că „Furnica nebună a fost denumită astfel din cauza mişcărilor ei frenetice. Ea a invadat Citește restul acestei intrări »


Vântu e sănătos tun, se îmbolnăveşte doar la termen

19/01/2011

Vântu, mare stăpân de media, a reuşit performanţa de a da o replică la un articol de opinie. Căci libertate de opinie au doar Ursu, Stancu & Kreţulescu, restul lumii trebuie să aibă opinii corecte, dacă nu – opiniile eronate sunt îndreptate de stăpânul realităţii prin drept la replică.

Laurenţiu Mihu a publicat un excelent editorial în România liberă – un raţionament corect bazat pe comportamentul jalnic al proprietarului de jurnalişti in fața justiției: Exclusiv: Vîntu se va îmbolnăvi pe 25 ianuarie.

Editorialistul României libere intuia că Vântu urma să se îmbolnăvească și la următorul termen de judecată.

În decembrie şi ianuarie, traseele iniţiatice ale lui Vîntu au coincis de câteva ori cu saloanele şi culoarele Spitalului Floreasca, unde o injecţie făcută de o mână uşoară, o vorbă bună plasată de un medic stăpân pe meserie sau, pur şi simplu, o noapte ca un sfetnic bun în patul sanitar i-au mai liniştit angoasele care-l încearcă din cauza trecutului comun cu fugarul Nicolae Popa. Istoria s-ar putea repeta şi pe 25 ianuarie, când SOV are din nou termen în proces.

Și a intuit corect. Vântu a dat un drept la replică în care spune că e sănătos tun și din care aflăm că de data aceasta, nu va mai fi vorba de un leșin, nici de o problemă cardiacă tratată de un ginecolog, ci de o nenoricită de fractură.

Eforturile stridente ale judecatoarei Camelia Bogdan de a minimaliza si ridiculiza starea mea de sanatate sunt secondate, mai nou, de jurnalisti saraci cu duhul. Fiindca doar o persoana cu spiritul obosit sau de rea-credinta precum domnul de la „Romania libera” care semneaza azi un editorial despre mine poate cadea intr-o asemenea capcana.

Suspectez ca domnul acesta stia ca, acum doua zile, am suferit un accident: o tripla fractura de rotula care ma imobilizeaza la pat vreme de trei saptamani. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. (…)

Să revenim la editorialul lui Laurențiu Mihu:

Se vede cu ochiul liber cât de brusc îi apar afecţiunile şi cât de straşnic şi strategic survin ele exact în ziua termenului de judecată. Până acum, părintele FNI a reuşit să amâne o bună parte din înfăţişările la care a fost adus, dar şi să pună greu la încercare răbdarea unei judecătoare care nu-l mai crede pe bolnavul Vîntu nici când acesta se contorsionează de rău în faţa ei.

Un lucru este cert: metoda leşinului, prin care SOV a ales să dubleze talentul şi cunoştinţele avocaţilor lui, nu-i va putea asigura acestuia servicii la infinit. Bătălia pe care o are de dat acum în justiţie a devenit mult prea serioasă pentru a fi dusă cu substitute de arme. Procesul va merge înainte, iar desele drumuri de la judecător la doctor vor mai rămâne relevante doar sub aspectul imaginii publice a miliardarului.

Din acest punct de vedere, indiferent unde-şi va petrece următorii ani – că în libertate, că la închisoare -, Sorin Ovidiu Vîntu şi-a dat jos, în sfârşit, masca atent cultivată în spaţiul public. Fuga la spital, în care a găsit alinări de moment când era adus la judecată, l-a expus în sfârşit pe adevăratul SOV: aerul său superior de odinioară a lăsat loc lamentărilor privind starea-i precară de sănătate, iar siguranţa de sine, dată de uşurinţa cu care manevra politicieni aflaţi la vârful piramidei sau funcţionari înalţi din statul român, a dispărut în ultima perioadă ca şi cum n-ar fi existat vreodată. Între fostul şi actualul Vîntu se cască într‑adevăr falii imposibil de astupat.

Dar cazul său nu este unic, ci cât se poate de exemplar. Modul în care reacţionează SOV acum, când dificultăţile vieţii îl împresoară cum nu şi-a imaginat până după campania din 2009, reflectă o mentalitate larg răspândită printre puternicii zilei atunci când ananghia i-a prins în lasou. Politicieni, oameni de afaceri, Vîntu – toţi sunt părăsiţi de curaj şi bărbăţie fix atunci când doar astfel de calităţi mai pot face diferenţa. Iar demnitatea, demnitatea de a te confrunta cu tine însuţi şi cu faptele tale din trecut, lipseşte încă şi mai abitir. SOV, personal, a demonstrat-o din plin. De ce se întâmplă iarăşi aşa? Explicaţiile ar trebui poate căutate nu în momentul prezent, ci mai în spate. În acea Românie din anii ’90 în care unii dintre îmbogăţiţii de azi erau abia la început de carieră. În acea Românie în care secretul înavuţirii indecent de rapide nu depindea atât de talia unui caracter şlefuit, cât de abilitatea reptiliană de a specula ceea ce aveai în faţă la acel moment: multe legi strâmbe, foarte multe lipsă, corupţie perfect instituţionalizată şi oameni prost sau dezinformaţi. În acea Românie a anilor ’90 spre 2000, în care prăbuşirea băncilor devenise un fapt divers, iar hora jocurilor piramidale – un dans naţional, în acea Românie a „crescut” şi SOV. Nu a trebuit să fie genial, ci doar mai şmecher. Iar şmecherii au rareori nervii tari în faţa celor şi mai şmecheri.


Un text esential pentru zilele noastre: Codul Deontologic al CRP

24/06/2010

Sunt zece puncte, ca cele zece porunci. E greu de gasit si, evident, neaplicat:

ARTICOLUL 1
Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat.

ARTICOLUL 2
Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin 2 surse credibile.

ARTICOLUL 3
Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. Stirea de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu contina pareri personale.

ARTICOLUL 4
Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetatenilor si nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obtine informatii sau imagini despre aceasta.
Atunci cand comportamentul privat al unor personalitati publice poate avea urmari asupra societatii, principiul neintruziunii in viata privata ar putea fi eludat.
Minorii si bolnavii aflati in situatii dificile si victimele unor infractiuni beneficiaza de pastrarea confidentialitatii identitatii.
Se va mentiona rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa, lingvistica, sexuala) numai in cazurile in care informatia publicata se refera la un fapt strict legat de respectiva problema. Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime.

ARTICOLUL 5
Ziaristul va da publicitatii punctele de vedere ale tuturor partilor implicate in cazul unor pareri divergente. Nu se vor aduce acuzatii fara sa se ofere posibilitatea celui invinuit sa-si exprime punctul de vedere. Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, astfel incat nici un individ nu va fi catalogat drept infractor pana cand o instanta juridica nu se va pronunta. Se va evita publicarea comentariilor si luarilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol in justitie. Aceasta nu exclude relatarile obiective asupra faptelor in evolutia lor. Ziaristul nu se substituie institutiilor si puterilor publice.

ARTICOLUL 6
Ziaristul va pastra secretul profesional privind sursele informatiilor obtinute confidential. Este la latitudinea propriei sale constiinte sa respecte confidentialitatea surselor, chiar si in fata justitiei. Confidentialitatea surselor de informatii Citește restul acestei intrări »


Preziceri mogule fara precedent (Cominform-ul functioneaza fara cusur)

18/06/2010

Daca in primavara, Adevarul jongla penibil cu Oprea si Tismaneanu, acum ziarul mogul a reusit sa publice o ampla traducere a unui articol critic la adresa lui Basescu dintr-un saptamanal italian de stânga cu o zi înainte ca articolul sa apara în Italia. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, e o performanta si un semn ca Internationala III continua sa functioneze fara cusur.

Asteptam traducerea unui articol din Pravda sau Izvestia de saptamana viitoare.


Felix, umilit pe teren propriu; chiar in studioul pe care l-a dotat cu aer conditionat

17/05/2010

Tiberiu Lovin descrie umilintele la care a fost supus Felix in propriul studio, pe care l-a dotat cu aer conditionat. Nu credeam ca-mi va fi vreodata simpatic Vladescu:

Tema discutiei: solutiile mogulului versus solutiile guvernului. Cu un text insailat de ziaristii de la Financiarul, Voiculescu s-a trezit absolut nedocumentat, ceea ce l-a transformat intr-o para de box pentru un ministru despre care zici ca nici macar o musca n-ar fi in stare sa o spulbere. L-a facut insa praf pe Voiculescu. Cu ochii mari si cu manuta pe sus sa intervina la “Gabi”, “eu sunt adevaratul motan Felix” s-a balbait o ora pana cand a cerut pauza sa se antreneze.

Intreaga relatare a evenimentul merita citita pe Reporter virtual: Să mori pe limba lui Felix. În direct.


Ceausescu ar fi mândru de Mazare

03/05/2010

Este declaratia ambasadorului SUA, Mark Gittenstein, dintr-un interviu din presa locala – Ziua de Constanta:

Cât despre actiunile de cenzura impuse de primarul Mazare pot spune ca sunt unele dintre cele mai evidente pe care le-am vazut in Romania. Cred ca Ceausescu ar fi fost mandru de el.
Mark Gittenstein

Ambasadorul SUA s-a referit si la uniforma nazista purtata de Mazare la o parada a modei:

Este clar că un asemenea gest, precum cel făcut de domnul Mazăre, demonstrează insensibilitate, încăpăţânare, şi îmi este greu să comentez un asemenea gest. Orice persoană care nu înţelege că un asemenea gest este ofensator nu merită să fie luată în serios.
Mark Gittenstein

Ar fi de notat ca presa mogula a trecut cu vederea gestul ofensator (probabil ilegal) al lui Mazare. Este aceeasi presa care o executase însa pe Elena Basecu pentru ca se îmracase în uniforma soldatilor români, uniforma pe care o poate oricine cumpara din magazinele cu echipament militar.