Miruna, Hurezeanu şi Chireac cu săpun şi bureţel în ajutorul victimei Severin

21/03/2011

Ieri seara, la Realitatea, Miruna Munteanu a expediat rapid acuzaţiile de corupţie aduse lui Adrian Severin, dându-i platformă să se exprime nestingherit.

„Nu putem ignora un subiect fierbinte lansat de Sunday Times, nu vreau să insistăm, dar fiindcă sunteţi ptotagonistul subiectului sunt obligată să vă dau şansa unei lămuriri”, s-a făcut preş ziarista lui Vântu.

La care Severin , netulburat, a descris conspiraţia mondială ţesută în jurul său în termenii deja ştiuţi: „înscenare”, „operaţiune sub acoperire”, „nimic adevarat”, „jurnal de scandal”, „preocupare de a ataca şi submina credibilitatea Parlamentului European”, „am cerut să se clarificie în interior să lichidăm orice îndoială, să înceapă procedura penală împotriva jurnaliştilor care au intrat sub identitate falsă într-o instituţie oficială, cu echipament de înregistrare clandestin şi au făcut înregistrări neautorizate şi neanunţate în avans.” Severin a explicat diferenţa dintre un contract de lobby şi unul de consultanţă, că el ar fi negociat contract de consultanţă, nu de lobby.

După care Bogdan Chireac a sărit în ajutor relativizând acuzaţiile: „la Bruxelles există 3.000 de firme de lobby, e poerfect legal”, Cioroianu a spus ceva că „din păcate” asta e situaţia, la care a sărit opărit şi Hurezeanu: „Dar de ce spuneţi din pacate? Este o practica legitimă.” Profitând de portiţa oferită de Chireac şi Hurezeanu, Severin a mai explicat el cum e cu reglementarea lobby-ului în UE. În cele din urmă, Miruna Munteanu a cerut ferm „Să ne întoarcem totuşi la problema libiană.”

Aşa au îngropat scandalul, în 13 minute. Imaginaţi-vă numai câte zeci de ore de emisie, de câte mii de ori ar fi fost reluat filmuleţul jurnaliştilor britanici, dacă ar fi expus un europarlamentar PDL.

Puteţi viziona AICI emisiunea, între 19,17-19,30.


Realitatea: „Felix, antena Securităţii”; Antena3: „Cadavrul din casă”

10/03/2011

Mini-Moguliadă astăzi, cu ocazia sentinţei Felix-turnător. Realitatea, promptă, anunţă breaking news la 12.45: „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII„. Şi o ţine tot aşa, „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII”, „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII”, „FELIX, ANTENA SECURITĂŢII”, presărate de comentarii de ciuvici şi vijelii. La un moment dat, o mică variaţiune, la fel de inspirată, să nu adoarmă publicul lui SOV: „FELIX, MEREU APROAPE„.

În acest timp, tot zapez la Antena3 şi tot dau peste o ştire veche: „CADAVRUL DIN CASĂ„. Abia la 13.23 reuşesc oamenii lui Felix să se mobilizeze şi să anunţe optimişti şi uşor manipulativ: „PROCESUL CONTINUĂ LA CEDO. Dan Voiculescu a primit două sentinţe de necolaborare, dar CNSAS s-a răzgândit.”


Cum poate controla Vântu stenogramele wiki legate de România

30/01/2011

Cornel Nistorescu s-a dus dus la Assange, a facut un interviu pentru Realitatea TV si a semnat un protocol pentru cotidianul.ro:

La semnarea protocolului, Julian Assange a insistat asupra unui paragraf. Mi-a atras atenţia că trebuie să urmăresc un lucru. Adică să fiu atent şi să redactez orice informaţie care creează posibilitatea ca o anume persoană asupra căreia planează riscul de persecuţie sau de încarcerare să fie identificată. Şi mi-a arătat cu pixul rândurile în care scrie asta.

E foarte posibil ca astfel stenogramele americane despre Romania sa fi ajuns la Vântu, iar trierea lor spre publicare (sau nepublicare) sa fie gestionata de Nistorescu.


Vântu e sănătos tun, se îmbolnăveşte doar la termen

19/01/2011

Vântu, mare stăpân de media, a reuşit performanţa de a da o replică la un articol de opinie. Căci libertate de opinie au doar Ursu, Stancu & Kreţulescu, restul lumii trebuie să aibă opinii corecte, dacă nu – opiniile eronate sunt îndreptate de stăpânul realităţii prin drept la replică.

Laurenţiu Mihu a publicat un excelent editorial în România liberă – un raţionament corect bazat pe comportamentul jalnic al proprietarului de jurnalişti in fața justiției: Exclusiv: Vîntu se va îmbolnăvi pe 25 ianuarie.

Editorialistul României libere intuia că Vântu urma să se îmbolnăvească și la următorul termen de judecată.

În decembrie şi ianuarie, traseele iniţiatice ale lui Vîntu au coincis de câteva ori cu saloanele şi culoarele Spitalului Floreasca, unde o injecţie făcută de o mână uşoară, o vorbă bună plasată de un medic stăpân pe meserie sau, pur şi simplu, o noapte ca un sfetnic bun în patul sanitar i-au mai liniştit angoasele care-l încearcă din cauza trecutului comun cu fugarul Nicolae Popa. Istoria s-ar putea repeta şi pe 25 ianuarie, când SOV are din nou termen în proces.

Și a intuit corect. Vântu a dat un drept la replică în care spune că e sănătos tun și din care aflăm că de data aceasta, nu va mai fi vorba de un leșin, nici de o problemă cardiacă tratată de un ginecolog, ci de o nenoricită de fractură.

Eforturile stridente ale judecatoarei Camelia Bogdan de a minimaliza si ridiculiza starea mea de sanatate sunt secondate, mai nou, de jurnalisti saraci cu duhul. Fiindca doar o persoana cu spiritul obosit sau de rea-credinta precum domnul de la „Romania libera” care semneaza azi un editorial despre mine poate cadea intr-o asemenea capcana.

Suspectez ca domnul acesta stia ca, acum doua zile, am suferit un accident: o tripla fractura de rotula care ma imobilizeaza la pat vreme de trei saptamani. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. (…)

Să revenim la editorialul lui Laurențiu Mihu:

Se vede cu ochiul liber cât de brusc îi apar afecţiunile şi cât de straşnic şi strategic survin ele exact în ziua termenului de judecată. Până acum, părintele FNI a reuşit să amâne o bună parte din înfăţişările la care a fost adus, dar şi să pună greu la încercare răbdarea unei judecătoare care nu-l mai crede pe bolnavul Vîntu nici când acesta se contorsionează de rău în faţa ei.

Un lucru este cert: metoda leşinului, prin care SOV a ales să dubleze talentul şi cunoştinţele avocaţilor lui, nu-i va putea asigura acestuia servicii la infinit. Bătălia pe care o are de dat acum în justiţie a devenit mult prea serioasă pentru a fi dusă cu substitute de arme. Procesul va merge înainte, iar desele drumuri de la judecător la doctor vor mai rămâne relevante doar sub aspectul imaginii publice a miliardarului.

Din acest punct de vedere, indiferent unde-şi va petrece următorii ani – că în libertate, că la închisoare -, Sorin Ovidiu Vîntu şi-a dat jos, în sfârşit, masca atent cultivată în spaţiul public. Fuga la spital, în care a găsit alinări de moment când era adus la judecată, l-a expus în sfârşit pe adevăratul SOV: aerul său superior de odinioară a lăsat loc lamentărilor privind starea-i precară de sănătate, iar siguranţa de sine, dată de uşurinţa cu care manevra politicieni aflaţi la vârful piramidei sau funcţionari înalţi din statul român, a dispărut în ultima perioadă ca şi cum n-ar fi existat vreodată. Între fostul şi actualul Vîntu se cască într‑adevăr falii imposibil de astupat.

Dar cazul său nu este unic, ci cât se poate de exemplar. Modul în care reacţionează SOV acum, când dificultăţile vieţii îl împresoară cum nu şi-a imaginat până după campania din 2009, reflectă o mentalitate larg răspândită printre puternicii zilei atunci când ananghia i-a prins în lasou. Politicieni, oameni de afaceri, Vîntu – toţi sunt părăsiţi de curaj şi bărbăţie fix atunci când doar astfel de calităţi mai pot face diferenţa. Iar demnitatea, demnitatea de a te confrunta cu tine însuţi şi cu faptele tale din trecut, lipseşte încă şi mai abitir. SOV, personal, a demonstrat-o din plin. De ce se întâmplă iarăşi aşa? Explicaţiile ar trebui poate căutate nu în momentul prezent, ci mai în spate. În acea Românie din anii ’90 în care unii dintre îmbogăţiţii de azi erau abia la început de carieră. În acea Românie în care secretul înavuţirii indecent de rapide nu depindea atât de talia unui caracter şlefuit, cât de abilitatea reptiliană de a specula ceea ce aveai în faţă la acel moment: multe legi strâmbe, foarte multe lipsă, corupţie perfect instituţionalizată şi oameni prost sau dezinformaţi. În acea Românie a anilor ’90 spre 2000, în care prăbuşirea băncilor devenise un fapt divers, iar hora jocurilor piramidale – un dans naţional, în acea Românie a „crescut” şi SOV. Nu a trebuit să fie genial, ci doar mai şmecher. Iar şmecherii au rareori nervii tari în faţa celor şi mai şmecheri.


Cum a rămas România fără BBC

11/01/2011

Stelian Tănase a cărat în spate Realitatea lui Vântu prin scandalul stenogramelor. Ajuns în noul an, căruţaşul angajat pe o perioadă determinată a lăsat în drum jalnicul atelaj şi a anunţat poporul că nu va fi directorul Realităţii şi că nici n-a fost vreodată.

Nu doresc să fiu directorul Realitatea TV”, spune acum Stelian Tănase pentrupaginademedia.ro. “I-am anunțat de decizia mea pe Sorin Ovidiu Vîntu și pe Sebastian Ghiță încă de la începutul lunii decembrie”, spune el.

“Cred că ne dorim lucruri diferite, în ceea ce privește libertatea editorială. Discuția în jurul independenței editoriale a fost foarte lungă, iar fiecare a înțeles altceva de aici.”

Şi aşa Ghiţă, Vântu şi Tănase, tot discutând principii, ne-au privat de şansa unui BBC românesc.


Vadim urlă, Realitatea în alertă, generalii leşină şi Chelu e subit bolnav

04/01/2011

Un circ cu repetiţie la sediul PRM, după ce scena am mai văzut-o în luna noiembrie, în acelaşi loc cu aceiaşi protagonişti. Azi doar jandarmii erau ceva mai numeroşi. Executorii judecătoreşti s-au prezentat punctual pentru a evacua PRM din clădirea pe care o ocupă. Jubilaţie la Realitatea TV, căci un nou subiect e la capitolul news alert. Dar nu e numai atât.

Jandarmii stau şi se uită ca la urs, Vadim voceferează în prim plan cu faţa congestionată, iar un general(!) leşină afectat de situaţie. Anul nou cu circ.

Şi când încă ostilităţile erau în plină desfăşurare la sediul PRM, un alt news alert: Chelu se îmbolnăveşte subit. Ce noroc pe aceşti oameni: dacă nu ar fi fost judecaţi, nici măcar nu îşi dădeau seama că suferă de boli grele.

În rest, noul an cu bine! Realitatea e cu news alert!

Update: Cum politicienii PSD sunt încă adormiți bombele cu sarmale și cârnați, Laura Chiriac, îmbrăcată în tricou de marinel, îi are invitați doar pe Lidia Popeangă și pe psihologul Realității (tipul cu pată pe față lansat de Dan Diaconescu, despre care am scris recent). Îl căinează pe Vadim… se alege cu dosar penal săracul pentru ultraj, acolo, vezi Doamne, e și biroul său de europarlamentar, și sediul revistei Romania Mare și sediu de partid. Nu am văzut să menționeze că-i și adăpost pentru câinii vagabonzi, dar poate mi-a scăpat.


Tragi-comedie cu sinucidere eşuată la BBCul lui Vântu

23/12/2010

Un individ ce se recomanda psiholog (care viețuia prin garsoniera OTV în vremurile bune ale Elodiei) comenta cu madame Chiriac gestul electricianului TVR care s-a aruncat de la balcon peste un parlamentar penelist în timpul moţiunii de cenzură.

Electricianul, care câştiga binişor la televiziunea publică, era nemulţumit că guvernul a redus cu 25% îndemnizaţia de însoţitor de 550 de lei pe care o primea soţia sa ce avea grijă de copilul lor bolnav (pierduse, așadar vreo 150 de lei pe lună). Electricianul, slavă Domnului, a scăpat cu viaţă, şi-şi va putea îngriji soţia şi copilul, dar psihologul Realității îi căina soarta de sinucigaş ratat, care și-a pierdut astfel stima de sine:

E un sentiment al eșecului pe care-l trăiește acest om, al neputinței. Faptul că a eşuat în tentativa lui de suicid face mai degrabă ca imaginea pe care o are despre el să fie una extrem, extrem de deteriorată…

Acum ce să înțelegem, dacă reuşea să se sinucidă îi creştea încrederea în forţele proprii?
–––––––––––––––––––––––
PS: Un text excelent despre asemenea carnasieri jurnaliști și politici a scris Vlad Mixich:
Atleții cruzimii se aruncă peste Crăciunul nostru

UPDATE: Potrivit României libere, indemnizaţia de însoţitor pe care o încasa soţia fusese redusă doar cu 73 de lei.

Ca răspuns al autorităţilor la strigătul lui Sobaru din Parlament: „Aţi luat banii copiilor!”, Isabela Hurjui (şefa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2) a făcut publică în faţa camerelor tv suma cu care i-a fost diminuată soţiei lui Adrian Sobaru indemnizaţia de însoţitor pentru persoană cu handicap: „de la 534 la 461 lei”, adică 73 de lei. (…)

Am reuşit să stau de vorbă cu unchiul lui Adrian şi am aflat astfel că acesta nu duce o viaţă tocmai confortabilă: „Eu sunt frate cu mama lui. Ea a fost ambalatoare şi având patru copii, nu a avut posibilităţi materiale. Fiindcă mie mi-a murit soţia, acum 10 ani, m-au rugat pe mine să îmi vând casa mea şi cu banii să luăm împreună un apartament în care să locuim împreună. Am pus banii mei, a pus şi Adrian vreo 2000 de dolari şi am cumpărat locul ăsta. Eu stau în camera mea şi le-am lăsat lor să stea în restul: dormitorul şi sufrageria”. Unchiul de 70 de ani al lui Adrian spune că în ultima vreme acesta era mai irascibil: „Se enerva tot mai des din pricina banilor. Îşi dorea foarte mult să-i cumpere soţiei o maşină nouă, să scape de rabla, pe care o are de foarte mulţi ani. O presa pe mama lui să vândă casa pe care o are la Breaza, dar ea n-a vrut. I-a zis că o să o treacă pe numele lu’ ăla micu cu handicap după moartea ei. Soţia lui lucra ca secretară şi nu avea mai mult de 6-8 milioane, ea mai primeşte indemnizaţia de însoţitor de persoană cu handicap şi mai e salariul lui. Nu se ajungeau. Îi mai ajut şi eu să-şi plătească cheltuielile cu 500 lei în fiecare lună, că am pensie 1.000 lei„.