Presa a transformat in drama nationala alegerile din PSD, receptionam PSD non-stop. Geoana sau Ponta? Doar prezidentialele au mai primit atâta atentie din partea celor doua posturi de stiri si de partid, antena si realitatea.
O farsa similara, la dimensiuni mai mici a fost si cea jucata in PNL Antonescu sau Tariceanu? Si atunci a fost o drama inscenata si televizata, desi lucrurile erau simple: Patriciu l-a sustinut pe Crin, s-a afisat la Congres cu Crin si Crin a câstigat. Tariceanu si-a luat cuminte locul in partidul benzinarie. S-a schimbat ceva fundamental in PNL? Absolut nimic. Asa cum Tariceanu a refuzat oferta de a guverna alaturi de PNL în decembrie 2008, la fel a refuzat si Antonescu oferta de a guverna alaturi de PDL în decembrie 2009. Nu va e clar? Patriciu vrea Ei vor sa guverneze cu comunistii social-democratii.
Drama PSD insa trebuie sa fie nationala, sa fie si drama stângii si a dreptei. Sa varsam lacrimi. Chiar si oameni de dreapta se simt datori sa-si dea cu parerea despre ce e mai bine sau mai rau in PSD, sa deplânga soarta partidului lui Ilici. E ridicol. E ca si cum am fi deplans soarta PCR-ului cuprins de lupte fratricide. Sa intelegem, oameni buni, asa e la comunisti.
Asa cum e o timpenie sinucigasa sa deplângem situatia interna a Partidului postComunist, e o iluzie si sa credem si ca se duce de râpa. Daca s-ar duce, cu atât mai bine, dar nu trebuie sa dam bani pe jerbe, nu suntem datori sa varsam vreo lacrima. Dar nu se duc, se fac doar de KKT. Asta si pentru ca Basecu tace de ceva vreme, iar intelectualii lui Gâdea + razvandumitrestii, ursii si prelipcenii si laura chiriac nu au ce sa toace la talk-show-uri, asa ca trebuie sa puna reflectoarele pe partidul lor mult iubit si, bineinteles, acesta se face de cacao. Sa privim asadar (cu multa masura) si sa ne distram, dar sa nu cumva sa ne implicam emotional.
Va recomand un articol foarte bun din Romania libera scris de Cristian Câmpeanu, Congresul PSD nu exista! Numai oligarhia. Doar câteva fragmente:
„Ceea ce nu se intreaba nimeni este daca acest eveniment exista cu adevarat, daca are substanta politica reala in sensul in care sa aiba o greutate oarecare in viata democratica romaneasca. Or, privit din acest punct de vedere, (non)evenimentul PSD nu este altceva decat un nou episod din ceea ce politologul britanic Andrew Wilson numeste „politica virtuala” proprie spatiului ex-sovietic, dar care este perfect aplicabila si la noi. (…)
Grupuri de interese si/sau centre de putere conlucreaza sau concureaza intr-un simulacru de viata politica. Tehnologia politica produce, in primul rand, „obiecte politice virtuale”, lideri si partide politice care sunt falsuri de la un cap la altul sau sunt manipulate pentru a indeplini anumite functii, de multe ori complet opuse scopurilor declarate.
Astfel de produse virtuale au fost, evident, Corneliu Vadim Tudor si PRM, Gigi Becali si PNG sau, mai recent, „proiectul Iohannis”, o constructie virtuala pura, conceputa in laboratoarele oligarhiei, care a sucombat a doua zi dupa ce ratiunea existentei sale a disparut. Dar produse politice virtuale sunt si Mircea Geoana, ori Crin Antonescu, firele cu care sunt legati de creatorii lor oligarhici fiind, de altfel, destul de vizibile.
In al doilea rand, tehnologia politica produce „razboaie informationale” sau „PR negru”, care tin loc de dezbatere politica. Arma acestor razboaie este kompromatul – informatia compromitatoare, care este folosita de actorii luptei pentru putere impotriva celorlalti. Autenticitatea informatiei nu este importanta, ceea ce este important e atacul. Nicicand nu a fost campania electorala din Romania mai lipsita de substanta si mai plina de atacuri compromitatoare. Este suficient sa ni-l amintim pe Dinu Patriciu juisand pe marginea clipului „Basescu loveste un copil” ca sa oferim exemplul perfect de kompromat. Nu altceva decat kompromat este si scurgerea conversatiei in care Vanghelie vorbeste cum vorbeste despre Geoana. Nu are importanta daca atacul ii foloseste sau il compromite pe Geoana, important este ca lupta se da cu aceleasi mijloace si numai in spatiul virtual. Ce crede Vanghelie despre Geoana este cu totul neimportant pentru politica sau democratia romaneasca, dar este crucial in jocul pentru putere.
Al treilea element al tehnologiei politice il reprezinta dramaturgia unui eveniment politic, intriga (complotul), rasturnarile de situatie, surpriza. Cum prezinti lucrurile este adesea mai important decat cum sunt ele cu adevarat. In ceea ce-i priveste pe Geoana si Antonescu, ambii pastreaza ca element de dramaturgie aceeasi fictiune din campanie. Daca atunci era „apararea democratiei de dictatorul Basescu”, acum este „apararea partidului de dominatia si/sau influenta distructiva” a aceluiasi Basescu. Unul vrea sa pastreze PSD liber de Basescu, celalalt sa distruga PDL. Vom vedea daca va fi suficient sau altcineva va veni cu un story mai bun.”