Cum poate controla Vântu stenogramele wiki legate de România

30/01/2011

Cornel Nistorescu s-a dus dus la Assange, a facut un interviu pentru Realitatea TV si a semnat un protocol pentru cotidianul.ro:

La semnarea protocolului, Julian Assange a insistat asupra unui paragraf. Mi-a atras atenţia că trebuie să urmăresc un lucru. Adică să fiu atent şi să redactez orice informaţie care creează posibilitatea ca o anume persoană asupra căreia planează riscul de persecuţie sau de încarcerare să fie identificată. Şi mi-a arătat cu pixul rândurile în care scrie asta.

E foarte posibil ca astfel stenogramele americane despre Romania sa fi ajuns la Vântu, iar trierea lor spre publicare (sau nepublicare) sa fie gestionata de Nistorescu.

Anunțuri

PNL-PC-PSD îşi trage şi braţ înarmat – Miron Cozma

22/01/2011

Tur de forţă sâmbătă seara la Antena3. Alexandra Stoicescu vorbeşte cu „cei trei lideri puternici ai opoziţiei – Crin Antonescu, Victor Ponta, Daniel Constantin.”

În fereastră, de-a lungul întregii emisiuni, a fost Miron Cozma care a instigat la revoltă:

Ieşirea în stradă este singura soluţie, asta îmi cer oamenii. (…)

Dumitale, Traian Băsescu, îţi spun că mă simt jignit că eşti preşedinte al ţării mele.
Miron Cozma, la Antena3-PNL-PC

Câteva minute mai târziu, Alexandra Stoicescu înainte de a-l lua prin telefon pe Crin Antonescu, Alexandra Stoicescu a subliniat soluţia lui Cozma, o scurtă recapitulare:

Miron Cozma, ce se mai poate face acum? Înţeleg de la dumneavoastră că soluţia e mobilizare generală.
Alexandra Stoicescu, de la Antena3-PNL-PC


Vântu e sănătos tun, se îmbolnăveşte doar la termen

19/01/2011

Vântu, mare stăpân de media, a reuşit performanţa de a da o replică la un articol de opinie. Căci libertate de opinie au doar Ursu, Stancu & Kreţulescu, restul lumii trebuie să aibă opinii corecte, dacă nu – opiniile eronate sunt îndreptate de stăpânul realităţii prin drept la replică.

Laurenţiu Mihu a publicat un excelent editorial în România liberă – un raţionament corect bazat pe comportamentul jalnic al proprietarului de jurnalişti in fața justiției: Exclusiv: Vîntu se va îmbolnăvi pe 25 ianuarie.

Editorialistul României libere intuia că Vântu urma să se îmbolnăvească și la următorul termen de judecată.

În decembrie şi ianuarie, traseele iniţiatice ale lui Vîntu au coincis de câteva ori cu saloanele şi culoarele Spitalului Floreasca, unde o injecţie făcută de o mână uşoară, o vorbă bună plasată de un medic stăpân pe meserie sau, pur şi simplu, o noapte ca un sfetnic bun în patul sanitar i-au mai liniştit angoasele care-l încearcă din cauza trecutului comun cu fugarul Nicolae Popa. Istoria s-ar putea repeta şi pe 25 ianuarie, când SOV are din nou termen în proces.

Și a intuit corect. Vântu a dat un drept la replică în care spune că e sănătos tun și din care aflăm că de data aceasta, nu va mai fi vorba de un leșin, nici de o problemă cardiacă tratată de un ginecolog, ci de o nenoricită de fractură.

Eforturile stridente ale judecatoarei Camelia Bogdan de a minimaliza si ridiculiza starea mea de sanatate sunt secondate, mai nou, de jurnalisti saraci cu duhul. Fiindca doar o persoana cu spiritul obosit sau de rea-credinta precum domnul de la „Romania libera” care semneaza azi un editorial despre mine poate cadea intr-o asemenea capcana.

Suspectez ca domnul acesta stia ca, acum doua zile, am suferit un accident: o tripla fractura de rotula care ma imobilizeaza la pat vreme de trei saptamani. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. Asadar, doar o nefericita intamplare arunca in interiorul acestei perioade si un termen al procesului in care sunt implicat. (…)

Să revenim la editorialul lui Laurențiu Mihu:

Se vede cu ochiul liber cât de brusc îi apar afecţiunile şi cât de straşnic şi strategic survin ele exact în ziua termenului de judecată. Până acum, părintele FNI a reuşit să amâne o bună parte din înfăţişările la care a fost adus, dar şi să pună greu la încercare răbdarea unei judecătoare care nu-l mai crede pe bolnavul Vîntu nici când acesta se contorsionează de rău în faţa ei.

Un lucru este cert: metoda leşinului, prin care SOV a ales să dubleze talentul şi cunoştinţele avocaţilor lui, nu-i va putea asigura acestuia servicii la infinit. Bătălia pe care o are de dat acum în justiţie a devenit mult prea serioasă pentru a fi dusă cu substitute de arme. Procesul va merge înainte, iar desele drumuri de la judecător la doctor vor mai rămâne relevante doar sub aspectul imaginii publice a miliardarului.

Din acest punct de vedere, indiferent unde-şi va petrece următorii ani – că în libertate, că la închisoare -, Sorin Ovidiu Vîntu şi-a dat jos, în sfârşit, masca atent cultivată în spaţiul public. Fuga la spital, în care a găsit alinări de moment când era adus la judecată, l-a expus în sfârşit pe adevăratul SOV: aerul său superior de odinioară a lăsat loc lamentărilor privind starea-i precară de sănătate, iar siguranţa de sine, dată de uşurinţa cu care manevra politicieni aflaţi la vârful piramidei sau funcţionari înalţi din statul român, a dispărut în ultima perioadă ca şi cum n-ar fi existat vreodată. Între fostul şi actualul Vîntu se cască într‑adevăr falii imposibil de astupat.

Dar cazul său nu este unic, ci cât se poate de exemplar. Modul în care reacţionează SOV acum, când dificultăţile vieţii îl împresoară cum nu şi-a imaginat până după campania din 2009, reflectă o mentalitate larg răspândită printre puternicii zilei atunci când ananghia i-a prins în lasou. Politicieni, oameni de afaceri, Vîntu – toţi sunt părăsiţi de curaj şi bărbăţie fix atunci când doar astfel de calităţi mai pot face diferenţa. Iar demnitatea, demnitatea de a te confrunta cu tine însuţi şi cu faptele tale din trecut, lipseşte încă şi mai abitir. SOV, personal, a demonstrat-o din plin. De ce se întâmplă iarăşi aşa? Explicaţiile ar trebui poate căutate nu în momentul prezent, ci mai în spate. În acea Românie din anii ’90 în care unii dintre îmbogăţiţii de azi erau abia la început de carieră. În acea Românie în care secretul înavuţirii indecent de rapide nu depindea atât de talia unui caracter şlefuit, cât de abilitatea reptiliană de a specula ceea ce aveai în faţă la acel moment: multe legi strâmbe, foarte multe lipsă, corupţie perfect instituţionalizată şi oameni prost sau dezinformaţi. În acea Românie a anilor ’90 spre 2000, în care prăbuşirea băncilor devenise un fapt divers, iar hora jocurilor piramidale – un dans naţional, în acea Românie a „crescut” şi SOV. Nu a trebuit să fie genial, ci doar mai şmecher. Iar şmecherii au rareori nervii tari în faţa celor şi mai şmecheri.


Cât de uşor e de înghițit propaganda rusă

13/01/2011

Comisia rusă a prezentat ieri Raportul de anchetă al tragediei de la Smolensk, un soi de editorial al Komsomolskaya Pravda scris de Tatiana Anodina, şefă a Comitetului Aviatic Interstatal din Rusia şi muză a fostului premier și kaghebist Evgheni Primakov.

Două publicaţii respectabile, Hotnews şi România liberă, au înghiţit pe nemestecate speculaţiile ruseşti. Căci despre speculaţii este vorba când acuzi exclusiv partea poloneză, presiunile la care ar fi fost supus pilotul pentru a ateriza, fără a prezenta vreo probă concretă, bazându-te pe estimările psihologilor ruși (care sunt renumiți de altfel pentru credibilitatea lor), refuzând în acelaşi timp să Citește restul acestei intrări »


Cum a rămas România fără BBC

11/01/2011

Stelian Tănase a cărat în spate Realitatea lui Vântu prin scandalul stenogramelor. Ajuns în noul an, căruţaşul angajat pe o perioadă determinată a lăsat în drum jalnicul atelaj şi a anunţat poporul că nu va fi directorul Realităţii şi că nici n-a fost vreodată.

Nu doresc să fiu directorul Realitatea TV”, spune acum Stelian Tănase pentrupaginademedia.ro. “I-am anunțat de decizia mea pe Sorin Ovidiu Vîntu și pe Sebastian Ghiță încă de la începutul lunii decembrie”, spune el.

“Cred că ne dorim lucruri diferite, în ceea ce privește libertatea editorială. Discuția în jurul independenței editoriale a fost foarte lungă, iar fiecare a înțeles altceva de aici.”

Şi aşa Ghiţă, Vântu şi Tănase, tot discutând principii, ne-au privat de şansa unui BBC românesc.


Sobaru caută luminiţa

07/01/2011

Ieşit din spital, Adrian Sobaru s-a dus la Felix. Unde a dat mărturie, aflăm de pe ziare.com. Trei citate sunt edificatoare:

Ma doare ca, de cand am vazut ca nu mai exista speranta pentru copii, nu se mai vede luminita.

Nu am facut gestul pentru mine. Nu am facut pentru ca mi-a taiat ajutorul de handicap la copii, am facut-o ca sa existe luminita, sa se traiasca intr-o tara morala.

…saracia duce la disperare. Oamenii trebuie sa incerce sa forteze sa gaseasca luminita.

Nu stim daca a gasit luminita, dar banuim ca stie unde se afla:

M-as pune scut daca cineva ar vrea sa desfiinteze Antena sau Realitatea. Numai presa ne mai poate salva si sa mai gandim.

Cat cinism trebuie sa ai ca sa te folosesti de omul acesta.


Epurare etnică în Huckleberry Finn, ediţia corectată politic

06/01/2011

Daily Telegraph are o postare savuroasă despre epurarea etnică dintr-o ediţie corectă politic a lui Huckleberry Finn.

Cuvântul negru a fost extirpat dintr-o nouă ediţie a lui Huckleberry Finn. Cum el apare de 217 ori, (sau 219, potrivit unor nigger-counters), asta chiar e o diferenţă.

Noii editori l-au înlocuit cu sclav. Dar, cum în carte Jim este eliberat în cele din urmă, asta nu este, evident, traducerea corectă, căci el încetează să fie sclav, dar continuă să fie negru.

Huckleberry Finn loses the ‘nigger’ he loves, thanks to a publisher’s ethnic cleansing

Iată un fragment cât se poate de incorect politic:

A doua zi, Jim avea să se laude la toată lumea că fusese fermecat de nişte vrăjitoare care-l încălecaseră şi cutreieraseră cu el întreg ţinutul, aducîndu-l după aceea la loc sub copac şi atîrnîndu-i pălăria de o creangă, ca să-i arate Citește restul acestei intrări »